DIFERIT! ASTA E CUVANTUL!
Un altfel de spectacol coupé! O combinatie coregrafica inedita pentru Opera Nationala Bucuresti, in viziunea lui Edward Clug, artist de origine română stabilit în Slovenia. Mihai Mezei este cel care a preluat coordonarea din punct de vedere artistic a spectacolului.
Este vorba de trei tango-uri. Practic se prezinta pe el insusi (n.r. coregraful) in relatia cu femeile care au trecut prin viata lui : o data a fost orb, o data a fost fatal, macho si o data timid. Prin ac tango-uri incearca sa ne poate catre o stare, in care vedem diferite evolutii la fiecare personaj in spate raportat cu ceea ce a facut mai devreme si raportat la relatiile interumane care s-au intamplat evident in viata lui la un moment dat! Foarte mult conteaza actoria in acest spectacol. Elementele tehnice nu sunt foarte grele , dar sunt foarte interpretative. Trebuie interpretate foarte mult, ca sa putem reda niste sentimente, pe care el (n.r. coregraful) le-a avut. (...) Emotia este diferita sala-scena. Bineinteles ca oarecum se intrepatrund pentru ca incercam sa ne dam unul celuilalt aceste sentimente, in speranta ca vom ajunge la un anumit nivel, pe care sa putem sa-l transpunem public in timpul spectacolului. (…) Eu nu incerc in repetitii sa faca ce vreau eu, ci sa fie si ei implicati, intr-o oarecare masura pentru ca nu vrem sa vedem roboti. Vreau sa vedem artisti in parte, in acele roluri - Mihai Mezei, maestru de balet
Pe scena se reunesc elemente de teatru, dans contemporan precum și fragmente muzicale extrem de diverse ca gen – de la Astor Piazzolla și până la Goran Bregovic și Radiohead.
A fost emotionant pentru ca e un roman – Edward Clug. Ne lipseste si sper sa mai revina cu ceea ce are! E un renume international! (…) E un moment unic si de fiecare data altfel, chiar daca abordezi aceeasi partitura. Ne asumam rolul in primul rand, dupa care, da, te incarci emotional, te descarci emotional si-i incarci pe privitori! Pot fi elemente fragile si elemente periculoase sa spunem asa. Nu cred ca exista greu, exista ceva dificil pentru fiecare. Ce devine usor pentru unul, e greu pentru celalalt. (...) Eu sunt “tango orb”, adica o dragoste oarba, un om care nu reuseste sa defineasca sentimentele de iubire, de a iubi si de a fi iubit, fie prin prisma egoismului, fie prin prisma neputintei de a-si exprima iubirea si de aici toata refularea asta, pe care ea i-o explica, pentru ca ea e mai fragila decat pare. E un spectacol ajuns la Opera Nationala Bucuresti din 2011. E un spectacol dificil, e un spectacol pe care il aducem publicului in fiecare stagiune a nostra pe cat de des putem... - Valentin Stoica, prim-balerin Opera Nationala Bucuresti
Avem ocazia sa cunoastem si sa-i auzim pe unii dintre cei mai talentati si expresivi balerini ai scenei Operei Nationale - Cristina Dijmaru, Valentin Stoica, Marco Corcella, Mihaela Soare, Greta Niță (debut), Cristian Gîdoi, Bogdan Cănilă, Gigel Ungureanu (directorul baletului), Ovidiu Matei Iancu etc.
Imi place foarte mult si mi-a placut intotdeauna! E o meserie mult prea grea ca sa o faci asa doar ca sa-ti placa! Cred ca cineva n-ar trebui sa-si aleaga o meserie doar pentru castig sau pentru ca nu poti s-o faci bine! Am avut si noroc! Am avut noroc ca fac meseria care-mi place, multi n-au avut norocul asta si trebuie sa faca ce apuca! Din punctul meu de vedere cei care fac bine o meserie si zic ca nu le place nu-i cred, e greu de crezut! N-as fi vrut sa fiu altceva si cred ca daca as putea s-o iau de la capat tot cu asta as lua-o! Baletul! Poate l-as face mai bine! Si e o meserie...poate d'asta imi place niciodata nu ajungi sa zici :”Gata! Le stiu pe toate!”Tot timpul ai de invatat si tot timpul castigi si atunci e un plus experienta! (...) Unii devin maestrii coregrafi, e loc, e loc, adica nu se pierde nimeni! Adica ajungi la patruzeci ani si nu mai faci nimic! Cand ajungi sa ai maturitatea care-ti trebuie, deja te lasa corpul! - Ovidiu Matei Iancu, prim-balerin Opera Nationala Bucuresti
Poate desi nu pare atat de importanta este lumina, care tot timpul are un joc, nu este niciodata la fel, tot timpul este de sus ceea ce pe noi ne afecteaza pentru ca nu vedem niciodata in sala! In sala tot timpul este negru, ca si cum ne-ai lasat intr-o cutie intunecata. E greu pentru elementele de echilibru si cu toate acestea miscarile sunt foarte rapide si ai nevoie de un pic de orientare in spatiu. (...) Cu toata lumea ma inteleg foarte bine. Le sunt recunoscatoare ca nu m-au scapat niciodata, am incredere in ei. E foarte important ca trec de la un partener la celalalt si cumva simti energia fiecaruia. (...) Noi in fiecare zi avem ore de studii, dimineata obligatoriu dans clasic. Sunt reprezentatii unde avem nevoie de mai multe repetitii cum ar fi cele cu pantofii de poante, la cele de contemporan poate mai putin, dar si aici nu e cazul, adica nu pot sa spun ca e mai usor sau nu decat cel in poante. E diferit! Asta e cuvantul. E diferit. (…) Se intampla in timpul spectacolului … crampe, cateodata flexibilii iti aluneca, nu te simti confortabil, dar niciodata nu trebuie sa aratam publicului ceea ce simtim. Asta simtim doar noi si poate le spunem colegilor in culise si ne distram cateodata pe seama lucrurilor. (...) Un amalgam de sentimente: in primul rand sunt fericita ca am ocazia sa ies in fata publicului pentru ca imi place enorm ceea ce fac si ma bucur foarte mult , in acelasi timp sunt zile, in care poate sti ca la repetitii ai dat mai mult, poate ca n-a iesit tocmai cum iti doreai si cu toate acestea te intorci a doua zi si incerci sa o iei de la capat, ca data viitoare sa iasa mult mai bine. Depinde de fiecare cum simte. E un amalgam de sentimente. Dar de cele mai multe ori e unul de fericire si de implinire pentru mine. - Cristina Dijmaru, prim-balerina Opera Nationala Bucuresti
Autor: Mihaela Popescu (regizor/scenarist documentarul "Vocile Operei")
- Te-ar putea interesa si:
- Vocile Operei - Premiera in Romania
- Vocile Operei - Spectacol NABUCCO
- Vocile Operei - Spectacol ROMEO SI JULIETA
