Există femei care au proiectat avioane, au calculat traiectoriile rachetelor Apollo, au construit rețelele de apă ale orașelor tale și au scris codul care îți rulează telefonul. Niciuna dintre ele nu apare pe bancnotele în circulație. Pe 23 iunie, lumea le celebra pentru prima dată în 1919 — și continuă să o facă pentru că, în 2026, ingineria rămâne unul dintre puținele domenii în care talentul și prejudecata se bat zi de zi, la fileu. România, surprinzător, are ceva important de spus în această poveste.
23 iunie 1919. În acea zi, la Londra, lua ființă Society of Women Engineers — o organizație fondată de femei care, la capătul unui Război Mondial ce le chemase în fabrici și laboratoare, refuzau să se mai întoarcă la tăcere. De atunci, Ziua Internațională a Femeilor din Inginerie este celebrată an de an pe 23 iunie în toată lumea, recunoscută de UNESCO, ca un tribut adus acelei prime asociații profesionale feminine din domeniu.
Un secol mai târziu, cifrele spun că lupta nu s-a terminat. S-a mutat. Potrivit Forumului Economic Mondial, femeile reprezintă doar 28,2% din forța de muncă globală în STEM în 2024. În domeniile non-STEM, femeile constituie 47,3% din angajați — aproape paritate. Distanța dintre cele două cifre spune totul. UNESCO confirmă tabloul: deși femeile reprezintă 35% dintre absolvenții de științe, doar una din trei persoane angajate în cercetare la nivel global este femeie.
Ingineria propriu-zisă e și mai aspră. Aproximativ 15% din forța de muncă globală din inginerie era reprezentată de femei în 2020, iar în același an, circa 24,2% din licențele în inginerie au fost acordate femeilor. (Agendaconstructiilor) Cu alte cuvinte: mai mult de un sfert dintre absolvenți sunt femei, dar mai puțin de unul din șase angajați este femeie. Ceva se pierde între diplomă și carieră — și acel ceva are un nume: cultura organizațională.
Studiile arată că femeile părăsesc domeniul tehnic cu o rată cu 45% mai mare decât bărbații, iar 56% dintre cele care pleacă invocă drept motiv principal cultura de la locul de muncă. În Uniunea Europeană, în 2023, femeile au ajuns la 41% din totalul cercetătorilor și inginerilor, cu 7,7 milioane de profesioniste — o cifră care plasează Europa înaintea majorității regiunilor lumii. (Ad Academy)
Dar progresul are limite clare. Sectorul de afaceri continuă să afișeze cel mai scăzut echilibru de gen din ecosistemul științei și inovației, cu o mediană globală de 29,8%. Femeile sunt subreprezentate în forța de muncă din cercetarea privată în 82 din 95 de țări pentru care există date. (UNESCO) Dacă în universități și instituții publice s-au câștigat bătălii, industria privată rămâne un teritoriu în care paritatea se anunță, dar întârzie să apară.
România: surpriza din statistici
Acesta e momentul în care România intră pe scenă — cu date care surprind. În România, aproape două milioane de angajați lucrează în domenii tehnice sau de cercetare. Dintre aceștia, 1.150.000 sunt femei, reprezentând un procent de 57% — ușor peste media europeană de 53%, conform datelor Eurostat. Este o cifră remarcabilă pentru o țară care încă se luptă cu stereotipuri despre meseria de inginer ca „treabă de bărbat". La nivel european, numărul femeilor care optează pentru profesii tehnice a crescut cu aproape o treime în ultimii 10 ani, iar România se numără printre țările de top în această evoluție. La facultățile de inginerie din România, fetele constituie deja 40% dintre studenții înscriși — un semnal că generația care vine nu mai percepe domeniul ca teritoriu exclusiv masculin.
România se află pe locul 2 în Europa ca număr de specialiști IT, iar 4 din 10 angajați din sector sunt femei (Agir) — o proporție care depășește media continentală în tehnologie.
Există însă și o nuanță pe care sociologii o subliniază cu consecvență. „Avem o administrație tehnică feminizată, dar muncile hard, cele de industrie, de inginerie, sunt în continuare masculinizate", observă sociologul Ștefan Cojocaru. (Digi24) Femeile inginer din România sunt prezente în număr mare — dar mai ales acolo unde puterea de decizie și vizibilitatea rămân mai reduse.
Prejudecata invizibilă: dovezi experimentale
Ar fi tentant să credem că inegalitatea se rezolvă de la sine, pe măsură ce femeile se educă și intră în piața muncii. Datele spun altceva. Cercetările arată că CV-urile cu nume feminine primesc cu 30% mai puține răspunsuri pentru roluri de inginerie software. În schimb, procesele de angajare „oarbe" — fără date de identificare — cresc cu 46% prezența candidatelor feminine în rundele finale.
38% dintre femeile din domenii tehnice raportează comentarii sau comportamente care le fac să se simtă invizibile sau insuficiente, față de 12% dintre bărbați care recunosc că au experimentat același lucru. În ceea ce privește salariile, pentru cele 10 țări pentru care există date comparabile, femeile din STEM câștigă cel mult 88% din salariul bărbaților cu aceeași specializare; în SUA, cifra era de 69% în 2023.
Dincolo de echitate, există și un argument pragmatic, susținut de cercetări. Produsele de inteligență artificială dezvoltate de echipe mixte de gen conțin cu 15% mai puține erori legate de bias. Companiile cu echipe de conducere diverse la nivel de gen sunt cu 25% mai predispuse să depășească media industriei la capitolul profitabilitate. Și totuși, doar 12% din rolurile de conducere (C-suite) din industriile STEM sunt deținute de femei. (Kahua) Infrastructura pe care o folosim zilnic — rețele electrice, sisteme de apă, poduri, software — a fost în covârșitoare măsură proiectată fără jumătate din experiența umană la masa de lucru.
Ada Lovelace este considerată primul programator din istorie, datorită notițelor sale din 1843 despre „Mașina Analitică” proiectată de Charles Babbage. În comentariile sale, ea a descris un algoritm destinat calculării numerelor Bernoulli, demonstrând pentru prima dată ideea că o mașină poate executa pași logici structurați, nu doar calcule aritmetice. Această viziune a depășit contextul tehnologic al epocii, anticipând principiile programării moderne cu aproape un secol înainte de apariția calculatoarelor electronice. Recunoașterea contribuției sale a venit mult mai târziu, dar astăzi este considerată o figură fondatoare a informaticii teoretice.
Hedy Lamarr a contribuit la una dintre cele mai importante inovații tehnologice ale secolului XX prin dezvoltarea unui sistem de „salt de frecvență” (frequency hopping) pentru controlul radio al torpilelor, conceput în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial împreună cu compozitorul George Antheil. Ideea era de a face semnalele radio imposibil de bruiat, prin schimbarea rapidă a frecvențelor de transmisie, tehnologie care a stat ulterior la baza sistemelor moderne de comunicații securizate, inclusiv Wi-Fi, Bluetooth și GPS. Deși invenția nu a fost folosită operațional de Marina SUA la momentul respectiv, contribuția ei a fost recunoscută oficial mult mai târziu, fiind inclusă în National Inventors Hall of Fame în 2014.
Katharine Blodgett a creat sticla antireflexie fără de care nu ar exista ecrane. A fost o fiziciană și chimistă americană care a revoluționat domeniul materialelor optice prin dezvoltarea sticlei „invizibile” sau anti-reflexive. Lucrând la General Electric, ea a perfecționat tehnica depunerii de filme monomoleculare pe suprafețe de sticlă, reducând drastic reflexiile și crescând transparența. Această invenție a devenit fundamentală pentru aplicații din optică, fotografie, cinematografie și ulterior pentru tehnologii moderne precum ecranele și lentilele de înaltă performanță. A fost prima femeie care a obținut un doctorat în fizică la Universitatea Cambridge și una dintre primele femei oameni de știință angajate la GE, unde contribuțiile ei au avut impact industrial major.
Niciuna dintre aceste genii nu a apărut în manualele de inginerie ale generației trecute.
În acest context, Ziua Femeilor Inginer funcționează ca un indicator socio-științific al transformărilor din domeniile STEM, reflectând trecerea de la modele istorice de excludere la ecosisteme de cercetare și dezvoltare bazate pe diversitate cognitivă și interdisciplinaritate. Analizele actuale din știința organizațională și inovație arată că integrarea echilibrată a competențelor feminine în inginerie corelează cu creșterea performanței în design de sisteme complexe, optimizare tehnologică și generare de soluții aplicate în infrastructuri critice, energie, robotică și tehnologii biomedicale.
În această paradigmă, DIGIPEDIA ȘTIINȚĂ, parte a proiectului educațional național #ORADESTIUT, se poziționează ca platformă de diseminare a cunoașterii științifice validate, facilitând traducerea rezultatelor cercetării în conținut accesibil publicului larg. Concluzia este aliniată consensului actual din literatura de specialitate: performanța în ingineria contemporană este emergentă din diversitatea echipelor și din integrarea competențelor complementare, iar incluziunea nu este un element declarativ, ci un factor funcțional în optimizarea inovației și accelerarea progresului tehnologic.
- Te-ar putea interesa si:
- DIGIPEDIA SOS: Primele minute pe front - Premieră
- Brăila: Treceri de pietoni, o premieră națională
- Digipedia: Ora de știut - Premiile viitorului științific
