La un moment dat, filozofii SF-ului s-au chitit pe o intrebare de genul: Ce-ar fi daca Luna n-ar mai fi deloc?
Ei bine, un astronom v-ar raspunde ca asa ceva ar insemna, in primul rand, un dezastru cosmic: s-ar deranja echilibrul Sistemului Solar si ar fi perturbata traiectoria Pamantului.
Un geofizician v-ar semnala disparitia mareelor, urmata, probabil, si de dereglarea motorului hidraulic al planetei, adica a marilor curenti oceanici. Ceea ce i-ar face pe meteorologi sa prognozeze haos curat in curentii atmosferici. Si cine stie ce-ar mai calcula seismologii ca s-ar putea intampla sub scoarta terestra, atunci cand in formidabila lege newtoniana F = k∙m1∙m2/r2 ar fi schimbati parametrii (m1: masa Terrei, m2: masa Lunii, r: distanta dintre cele doua corpuri ceresti, k; constanta universala a gravitatiei).
Observati, nu-mi bat capul cu ce-ar avea de patimit indragostitii poetii...
Dar profit de intrebarea filozofilor SF pentru a va informa asupra unei teorii care a facut mare valva prin anii '60, lansata prin cartea „Lumi in coliziune” de catre americanul Imanuel Velikowsky. Specialist in lumi vechi, daruit cu pasiune de arhivar, bun cunoscator al astronomiei si matematicilor, Velikowsky a lansat ipoteza ca Luna este un „dar” relativ nou facut Terrei de catre o explozie gigantica a unei planete aflata, candva, pe o orbita postmartiana! Planeta s-a dezagregat, spune Velikowsky, a lasat in urma sa „pulberea” de asteroizi care se roteste si acum in jurul Soarelui intre Marte si Jupiter, o bucata imensa a fost zvarlita intre Mercur si Terra – actuala planeta Venus –, o alta, Luna, s-a „aciuat” in jurul planetei noastre. Fireste, cu toate zbuciumarile seismice pe care acest „biliard” le-a generat, care vanzoleli au fost inregistrate de istoria – nescrisa! – a Terrei.
Se pare ca la momentul formarii Sistemului Solar, adica acum 4,6 miliarde de ani exista, intre Marte si Jupiter, un alt corp ceresc, Theia. In vanzolelala de la inceputurile lumii, un vagabond celest gigantic a izbit aceasta planeta, spulberand-o in centura de asteroizi post-martiana care exista si acum, iar o „schija” de foarte mari dimensiuni a fost proiectata spre Terra, smulgand din planeta noastra a halca zdravana care, urmare a mecanicii cosmice, s-a asezat reglementar pe orbita circumterestra. Asa spune teoria, asa arata simularea oferita de IA.
Avand asadar de ales intre ipoteza propusa de Inteligenta Artificiala si imaginatia descatusata a visatorului Velikowsky, eu, unul, parca as inclina catre IA.
Misterele stiintei nu se opresc aici. Daca vreti sa fiti la curent cu ultimele noutati, nu ratati editiile DIGIPEDIA cu reputatul jurnalist de stiinta, Alexandru Mironov. In fiecare vineri de la orele 21:00, pe Digi World.
- Te-ar putea interesa si:
- Oase în creștere, medicină în revoluție: de la lemn la robot
- DIGIPEDIA ȘTIINȚĂ | 45 de ani de când România a depășit cerul
- DIGIPEDIA: Rețeaua invizibilă – de la apeducte la AI
