(...) vrem, nu vrem, Lumea Viului isi deschide atat de frumos paginile Cartii Cunoasterii incat pur si simplu nu pot sa rezist sarmului Genomicii, Proteomicii, Biologiei Moleculare, tehnologiilor viitoarei Medicini Regenerative – asa ca iata-ma la un nou episod din jurnalul autostopistului pe caile Viului.
Acum catava vreme, la Londra, in curtea celebrului Muzeu de Stiinte Naturale, l-am intalnit pe Dumnezeu. Inalt de cativa metri, facut din marmura, pe placuta monumentului era scris: Charles Darwin.
Si m-a strafulgerat ideea ca adevaratul sau nume ar trebui sa fie Evolutia – si am avut viziunea unui genial Darwin – Evolutie, urias tinand in maini un manunchi infinit de serpi care se zbat sa scape, fiecare, in cate o directie, necunoscuta Zeului Darwin, necunoscuta lor, fragmente ale Viului, iar totul se petrece intr-un fel de zvarcoleala nesfarsita, perpetua. Natura incearca, greseste, revine, se corecteaza, duce la perfectiune o specie pe care o inchide apoi intr-un „cul de sac”, isi trimite alti balauri de viata pe alte cai, in alte directii, lasa in urma rateuri si rebuturi, in alte cazuri atinge desavarsirea – si totul fara ca Dumnezeu - Evolutie sa poata controla aceasta mirifica vanzoleala.
- Te-ar putea interesa si:
- Brăila: Treceri de pietoni, o premieră națională
- DIGIPEDIA: Codul feminin al descoperirii
- Digipedia: Ora de știut - Premiile viitorului științific
