Sursele naturale de radiatii electromagnetice emit semnale intr-o banda larga de frecvente. Hidrogenul „se exprima” in frecventa de 1.420 megahertzi, intr-o parte a spectrului mai putin luminata de radiatia de fond. Hidrogen este din belsug in Univers, si-a spus, cu decenii in urma, un oarecare Karl Lind, cetatean linistit din Sunnyvale, California, deci exista o adevarata retea de, sa-i zicem, hidrogeno-radio-difuziune, asta observ eu, au observat-o cei de la programul SETI (de cercetare a existentei inteligentelor extraterestre), de ce si altii, din alta parte, n-ar observa-o? Asa ca, iata, exista o centrala radiotelefonica universala, banda de 1.420 de megahertzi, prin care, cu rabdare, putem sta de vorba, intre noi, toti cei care suntem dotati cu ratiune.
Electronist si radiofonist amator, originalul Karl Lind a pus atunci mana pe ciocanul de lipit si si-a construit in curtea proprie o mini-antena pentru receptia semnalelor cosmice, de forma clasicelor cupe care la Arecibo sau in Caucaz sau la Tidbinbila, in Australia, stau intinse catre cer, urechi cu care civilizatia noastra asculta soaptele stelelor.
In casa, intr-o camaruta aflata in vecinatatea bucatariei, radioastronomul nostru si-a instalat un mic computer, capabil in orice moment sa discearna si sa dea semnalul (!) daca cineva s-ar amesteca in “monologul” hidrogenului si i-ar vorbi intr-o limba cunoscuta. O limba cunoscuta? Da, limbajul binar, evident, singurul pe care il pot intelege si folosi toate masinile de gandit ale tuturor civilizatiilor.
Nimic nou in asta, veti spune, exista un program rusesc de ascultare a vocilor cosmosului, pe mai multe frecvente. NASA si-a propus sa cerceteze 773 de stele “vecine” cu Soarele – aflate la mai putin de 80 de ani-lumina distanta de noi – ba, inca din 1974, cunoscutul Francis Drake, de la Cornell University, a trimis, catre Universul larg, un mesaj compus din 1.679 de semne, care, aranjate de catre eventualii cititori in 73 de randuri a 23 de semne (de remarcat ca 73 si 23 sunt numere prime!) ar da nastere unui tablou reprezentand un om si o cifra indicand numarul de locuitori ai Terrei si numerele atomice ale celor mai importante cinci elemente din viata terestra.
Radioamatorul Karl Lind si-a facut atunci bine socotelile: nu poate intra in competitie cu NASA. Asadar, el nu va emite. Nici nu va cerceta sute de stele – i-ar trebui mii de ani pentru asta. El stie insa ca exista miliarde de stele asemanatoare Soarelui, dintre care cateva zeci de milioane au planete ce pot oferi conditii de viata si de dezvoltare a ratiunii – asa spune calculul probabilitatilor, o matematica nesentimentala si exacta. Iar daca socotim ca pamantenii se joaca cu undele electromagnetice de numai un secol, dar au apucat deja sa lanseze semnale in cosmos, inseamna ca civilizatii mult mai vechi ca a noastra fac acest lucru de multa vreme si ca eterul geme de SOS-urile lumilor care isi plang singuratatea...
Karl Lind si-a indreptat pana la urma aventura radiotelescopului sau artizanal numai catre o singura stea: Sigma Draconis. Sansa de succes: 1 la 1 miliard, spune din nou calculul probabilitatilor. Dar mult mai mare, a inteles Lind, infinit mai mare... daca draconienii exista, daca istoria le-a trecut de multa vreme de Evul Mediu local si daca undeva, pe un continent de pe o planeta telurica invartindu-se in jurul stelei, un Sapiens draconian monologheaza, pe lungimea de unda a hidrogenului, cautandu-si fratii intru ratiune!
Misterele stiintei nu se opresc aici. Daca vreti sa fiti la curent cu ultimele noutati, nu ratati editiile DIGIPEDIA cu reputatul jurnalist de stiinta, Alexandru Mironov. In fiecare vineri de la orele 21:00, pe Digi World.
- Te-ar putea interesa si:
- Oase în creștere, medicină în revoluție: de la lemn la robot
- DIGIPEDIA ȘTIINȚĂ | 45 de ani de când România a depășit cerul
- DIGIPEDIA: Rețeaua invizibilă – de la apeducte la AI
