Va invit la o plimbare din gradina mea, Universul. Plimbare impusa mintii mele de world wide web. Caci, intr-adevar, uluitoare unealta, internetul! Perversa masinarie! Teribil fenomen social, cu capacitate de a schimba din temelii societatea lui Homo sapiens.
Ganditi-va doar ca, foarte curand, in 3-4 decenii, intreaga biblioteca a lumii va urca pe Net, oferind oricarui Sapiens toate roadele tuturor mintilor creatoare din toata Istoria Pamantului! Ca bancherii – adevaratii stapani ai lumii de astazi – vor trebui sa-si raporteze (nu vor avea incotro, hackerii-detectivi vor afla oricum!) veniturile uriase sa sumele gigantice care se transfera (acum, circa 3.000 miliarde dolari zilnic) de la bogatas la bogatas. Si – amanunt teribil de important – ca toate lucrarile, incercarile, ipotezele tuturor oamenilor de stiinta – Homo faber – vor iesi din izolarea „turnului de fildes” al savantilor, pentru ca oricine sa se poata „infrupta” din ele si, mai mult, orice minte stralucitoare sa poata veni sa adauge, sa definitiveze, sa completeze halca (sau stropul) de cunoastere trambitat pe scena festiva a lumii.
Din aceasta ultima categorie fac parte revistele de stiinta, chiar cele ultraspecializate pe un domeniu ingust pe care ti le semnaleaza link-urile (puntile, legaturile) atunci cand te interesezi de un fenomen, o teorie, un adevar matematic, o lege a naturii. De pe o astfel de publicatie excentrica (<physics.pop-ph>) am cules cu ceva vreme in urma un articol senzational care nu de fizica se ocupa ci de... viata rationala in Univers, de posibilitatea ca ETi superevoluati sa bantuie – sau nu – Galaxia noastra sau altele, de legile fizicii care ii lasa – sau nu-i lasa – sa-si faca de cap in Universul locuit. Autorul articolului se numeste Frank J. Tipler, este o somitate in Departamentul de Matematica si Fizica al Universitatii Tulane din New Orleans (SUA) si, aflam, este implicat in cercetare nexialista, interdisciplinara, pe numeroase proiecte. In „abstract”-ul (rezumatul) lucrarii sale „Inteligent Life in Cosmology”, profesorul Tipler isi face KO cititorii de la primele randuri, anuntand de ce crede el ca viata rationala poate fi foarte rar intalnita in Cosmos! Are trei motive fundamentale pentru aceasta afirmatie: 1) evolutia vietii spre ratiune este extrem de improbabila; 2) daca ETi ar exista , ei ar fi fost demult vizibili aici, la noi, pe Pamant (asa-numitul Paradox al lui Fermi); 3) daca viata inteligenta ar fi comuna in Univers, membrii „triburilor” rationale si-ar fi epuizat demult resursele planetelor pe care s-au nascut si s-ar fi stins, ca civilizatie.
Dar ipoteza pe care o reiau, succint, din „Enigmatic, Pamantul” esta cea a intalnirilor din viitor. Intalnirile dintre civilizatii nascute pe planete diferite, aduse la viata de fotonii diverselor stele. Lansam acolo Teoria evolutiei Universului, in varianta personala. Universul are un moment de nastere (Big Bang-ul, acum stim ca s-a petrecut cu 13,7 miliarde de ai in urma), apoi apar primii atomi, primele concentrari de materie, primele stele, se formeaza primele sisteme solare, apar planetele (Terra: acum 4,6 miliarde de ani), apoi materia se complica, devine mai sofisticata, moleculele organice se autoorganizeaza, candva (cumva…) apare viata, datorita apei si meteoritilor incarcati cu aminoacizi si, de aici, coacervatele initiale evolueaza pana la noi, Homo sapiens. „Sporii de viata” evolueaza, acolo unde gasesc conditii prielnice.
Dar Frank J. Tipler judeca altfel lucrurile. Vrea sa demonstreze – si reuseste, neasigura el – ca, potrivit principiului unitaritatii din mecanica cuantica, viata rationala va exista pana la sfarsitul Universului…
Deci, Eti exista. Mai putin intalnirile.
Misterele stiintei nu se opresc aici. Daca vreti sa fiti la curent cu ultimele noutati, nu ratati editiile DIGIPEDIA cu reputatul jurnalist de stiinta, Alexandru Mironov. In fiecare vineri de la orele 21:00, pe Digi World.
- Te-ar putea interesa si:
- Digipedia Știință cu Alexandru Mironov: 8.000 km pentru 1 kg de miere
- Fake news: armă cu bătaie lungă și țintă sigură
- Digipedia Știință cu Alexandru Mironov. Serotonina și muzeele
