„Trebuie să recunosc că sunt un individ norocos. Marele noroc a fost 1989. Dacă nu ar fi fost 1989 probabil că aș fi fost un individ ori mort, ori morocănos”.
În copilărie iubea muzica clasică și literatura, ca mai apoi să devină student al Facultății de Filosofie. Însă adevărata pasiune a lui Erwin Kessler – astăzi, un apreciat curator de artă – a început să prindă și mai mult contur odată cu urmarea Academiei de Artă din București.„Decizia de a veni pentru a studia la București a fost fără drept de apel. Nu mi-a trecut prin cap Cluj, Iași sau Timișoara. Însă, pentru ca să poți să frecventezi cursurile de istorie a artei trebuia să îți găsești o slujbă, să muncești. Iar la 18 ani, chiar să vin în București și să găsesc o muncă, ca să pot să merg seara, era absurd. Și ca atare am dat la filozofie și am făcut facultatea până în 1989. Din 1990 am făcut istoria artei. ”
Cu un nume de origine germană, Erwin Kessler recunoaște importanța și impactul pe care evenimentele din anul 1989 l-au avut asupra sa: „Nu aș fi putut să fiu eu însumi fără revoluție.”
În prezent, Kessler este implicat în amenajarea Muzeului de Artă Recentă, a cărui construcție va fi terminată anul viitor: „Este un muzeu privat, condus sută la sută de o fundație, fundația Mare, Muzeul de Artă Recentă, fundație al cărei președinte sunt eu. E un grup de investitori privați în artă, dar care au acceptat de la bun început invitația de a curatoria această colecție. O colecție care a fost concepută nu în vederea beneficiilor viitoare, nu în vederea unor vânzări, nu în vederea unor speculații, ci în vederea unui muzeu. ”
„Meseria mea, acum și prin acum înțeleg 20 și ceva de ani, este... eu însumi. Uneori am fost văzut ca un fel de hingher. În critică mai ales. Dar nu sunt așa. Este o sarcină. Adică de ce lucruri care sunt false să treacă drept adevărate?”
