„Scopul free-runningului este să te simți bine și să faci ceva frumos. În schimb scopul parkour-ului este să ajungi mai repede unde ar trebui să ajungi. Pentru că îți place ceea ce faci, vrei să faci și mai bine”.
De cand era mic a fost atras de acrobație, iar numeroasele sporturi și activități pe care le-a practicat - tenis de masă, tenis de câmp, juddo – nu i-au adus satisfacția pe care a găsit-o în parkour și în free-running. Justin Mușină practică aceste activități sportive din pasiune pentru „estetica mișcării”.
„Parkour-ul reprezintă să ajungi din punctul a în punctul b cât mai rapid și folosind cât mai puțină energie. Iar partea de free-running reprezintă partea de acrobație, partea de estetică, în care poți să parcurgi același traseu numai că nu o să mai faci un minut, cât ai putea să faci, poți să faci 15 minute, o oră. Sau poți nici să nu-l termini. Poți să te joci cu obstacolele care sunt acolo. Totul e de frumusețe. Totul e estetică”.
Când a început să practice parkour, un singur documentar rula pe micile ecrane, însa nici măcar acesta nu prezenta tehnicile necesare pentru executarea săriturilor. „Curaj are oricine. Dar nu înseamnă că o să te facă mai bun. Curajul tău s-ar putea să îți aducă o accidentare. Să nu ne bazăm mai mult pe curaj, ci pe experință”. . De aceea, free-runnerul Justin Mușina a suferit numeroase accidentari, care l-au facut să înțeleagă că, în acest sport, curajul îți poate aduce și astfel de incidente nedorite.
„Ca să poți să faci săritura pe care n-ai mai făcut-o înainte, trebuie să te oprească teama. Dar, venind cu experința din spate, creierul conștientizează dacă poți sau nu să faci săritura. Tocmai de aceea, experiența învinge teama.”
