Sâmbătă, de la ora 21:00, urmărește pe DIGI WORLD documentarul Ghid către Marte
„Sportivul nu trebuie să aibă limite. Trebuie să tragi și să-ți depășești limitele.”
A fost o fire băiețoasă de mică și mai mereu avea genunchii juliți de la alergări pe afară. În ziua când a intrat în sala de scrimă a întrebat direct:„ unde sunt săbiile?”. Este vorba despre scrimera Simona Gherman, iar prima medalie câștigată, pe când avea doar 13 ani, a făcut-o să creadă că a cucerit lumea: „Prima medalie pe care am câștigat-o este cea mai urâțică medalie a mea. Dar mi-a rămas în suflet. Eram cea mai fericită. Acele momente îți dau puterea de a merge mai departe și a-ți dori mai mult.”
Și a obținut mai mult. Este campioană europeană la spadă individual - titlu dobândit anul acesta cu ocazia Campionatului European de Scrimă de la Torun, Polonia- și tot 2016 i-a adus și participarea la la Jocurile Olimpice de la Rio. Totodată, Simona și-a dorit foarte mult și un copil, ocazie cu care s-a retras din activitatea de sportiv pentru un timp: „ La trei luni de zile după ce s-a născut Teodora, mi-am dorit să intru iar în sală. Deși nu mi-a fost ușor, am spus că pentru ea fac asta, adică pentru mine ca sportiv și pentru ea, talismanul meu norocos.”
Însă sportul de performanță nu aduce numai reușite: „sportivul se ridică întotdeauna pentru că nu sunt numai medalii câștigate în viața unui sportiv, sunt și dezamăgiri. Suntem învățați de mici să ne ridicăm, să mergem mai departe și să ne dorim să facem performanță”. Sunt mărturisirile Simonei Gherman, care recunoaște că, în momentele de cumpănă, suportul echipei este unicul care contează.
„Scrima este un sport la care trebuie să fii o vulpe, trebuie să fii șireată. Un adversar îl iei și îl studiezi din cap până în picioare. Pentru că el te poate păcăli cu mâna, te poate păcăli cu piciorul, pentru că te cheamă undeva. Și tu nu trebuie să te lași păcălit.”
