„A fi dirijor la o orchestră simfonică echivalează cu a fi la un pupitru de comandă cu foarte multe butoane”.
La 14 ani, își dorea să îmbrățișeze o carieră militară, ca mai apoi să se imagineze în hainele unui ofițer de aviație. Însă aceste „idei romantice”- cum însuși Tiberiu Soare le numește- inspirate din cărțile lui Doru Davidovici, Saint- Exupery si Radu Teodoru, au pălit în fața talentului muzical pe care și-l descoperise încă din copilărie.
În această căutare de modele, Tiberiu Soare l-a urmat pe cel care stârnise o adevărată frenezie pe scenele lumii: maestrul Celibidache. A fost nevoie de câteva mărturisiri despre forța și măestria conducerii unei orchestre, pentru ca muzica să dobândească alte valențe pentru viitorul dirijor. Absolvent al Liceului Militar de Muzică din București, Tiberiu Soare mărturistește că partitura de orchestră este principalul instrument al dirijorului și că totul se datorează unui auz interior timbral, dobândit odată cu experiența.
„În fața orchestrei, tu știi dinainte cum trebuie să sune, deoarece lucrând, ajungi pur și simplu să deschizi partitura și să vezi o linie melodică” . Sunt cuvintele lui Tiberiu Soare din care putem înțelege că munca și pasiunea pentru muzica de orchestră i-au dezvoltat un al șaselea simț, cu ajutorul căruia transmite publicului mesajul esențial.
Pentru dirijorul Tiberiu Soare atât emoțiile care preced oricărui spectacol, cât și trăirile născute pe parcursul concertelor converg într-o explozie de sunete, care se propagă dincolo de sfera fizică: „Poate pentru că ieșind din tine, afli, de fapt, cine ești tu”.
