Sa dau timpului o definitie? Cred ca poate fi discutat din punct de vedere filozofic, din punct de vedere fizic.

Sunt bucuros ca, in meseria mea, fac timpul egal pentru toate ceasurile. Ceasul nu contine decat ce este nevoie. N-are nimic in plus. Cel mai important este cadranul. E fata ceasului. Pentru mecanism, e greu de spus ce-i mai important: inima, deci balansierul sau energia, arcul ceasului. Intregul n-ar putea functiona fara trenul conducator de roti. Este ca in organism. Ce-i mai important intr-un organism? Suntem o masinarie perfecta.

Am fost primul inconstient care a cumparat cel mai scump aparat posibil de verificat ceasuri. Prietenii imi spuneau: in loc sa-ti cumperi o casa, ti-ai cumparat bucata asta de plastic cu afisaj electronic?

Provocarea a venit cand un ceasornicar din Ploiesti a intrebat: dar un ceas mecanic poti sa faci? Si am incercat sa fac un ceas cu scule pur si simplu improvizate. Nu-mi dau seama cum, cred ca l-am facut sa ticaie, atunci era pionierat, era o chestie de inceput. Dar, bucuria de a-l face sa functioneze a fost asa de mare, incat mi-am dorit sa continuu si sa incerc si altele, mai complicate, mai mici. Pentru ca provocarea asta este: din ce in ce mai mici.

Timpul pentru mine este si un prieten si un dusman. De cand am deschis prima firma, nu mai am timp liber. Intelegem cel mai bine ce inseamna relativitatea timpului. Atunci cand am de lucrat un ceas complicat, nu conteaza timpul. Pur si simplu, imi iau libertatea de-a lucra oricat imi cere lucrarea respectiva. Timpul are valoare diferita. Imi dau seama ca sunt cateva atribute la care trebuie sa ne oprim: rabdarea, vederea in spatiu, precizia. Cred ca si o atitudine pentru o munca delicata. Dorinta de-a face din ce in ce mai bine si de autodepasire. Acest blestem ca „merge si asa" a stricat si strica foarte multi meseriasi. La noi nu exista „merge si asa". Trebuie sa fie perfect. Trebuie sa te raportezi, din nou, la cel mai inalt nivel. Asa functioneaza lumea. Cel mai inalt nivel e, deocamdata, in Elvetia.

Nu port ceas. Initial, am ajuns la aceasta stare pentru ca lucrez mult mai lejer fara ceas la mana.

Colegii mei imi spun ca sunt obsedat sa fac calculele cat mai bine. Iata, timpul este, cateodata, dusmanul meu. Nu pot sa spun „nu" clientilor. Vreau sa-i ajut pe toti.

Sunt foarte norocos. Fac ceea ce-mi place. Sunt norocos pentru ca mi-am vazut visul cu ochii, de-a ajunge cel mai sus in acest domeniu. Sunt norocos si ca, pe langa asta, am fost incredintat cu o familie frumoasa. Da, sunt foarte norocos.

Nu rata episodul pe 14 februarie, de la 20:05, pe Digi World Romania! 

Autori: Mihaela Popescu (producator Digiportrete) si Anca Gradinariu (redactor Digiportrete)