Astazi, mai mult ca oricand, avem nevoie de eroi, de modele, de personalitati inspirationale. Trebuie fim solidari, uniti... chiar si de la distanta. Speranta si umanitatea pot inflori pe orice platforma. De-a lungul timpului, echipa DigiDoc v-a oferit portrete si documentare de televiziune despre oameni exemplari, despre veritabili eroi moderni. Aceeasi echipa a rugat cativa dintre ei sa transmita un mesaj de incurajare si de incredere publicului nostru.
- In aceasta sectiune puteti gasi sfaturi, indemnuri, confesiuni, opinii, dar si articole despre cum ne putem ingriji, in vremuri grele, trupul, mintea si spiritul. Astazi, mesajul ii apartine cunoscutului scriitor si realizator de emisiuni radio-TV de popularizare a stiintei, Alexandru Mironov.
In primul moment al de condamnare la puscaria-autoizolare mi-a trecut prin minte ca COVID 19 ar trebui sa aiba ca efect asupra mea inducerea unei stari oblomoviste. Dezvolt afirmatia. Ilia Oblomov este, intr-o carte scrisa pe la mijlocul secolului al XIX-lea de rusul Ivan Goncearov, prototipul lenesului de vocatie. Un boiernas nascut in puf, pe care munca, ba chiar viata insasi, il plictisesc si obosesc, in consecinta omul trandaveste cu placere si talent.
In momentul imediat urmator am reactionat insa logic: oblomovismul nu-i de mine, mi-am spus, m-am miscat toata viata fara ragaz, chiar sustin ca am reusit sa traiesc de fapt cam doua veacuri, pe-repede-inainte, cum se spune intr-una dintre profesiile mele. Romanul Oblomov imi aminteste de un prieten, jurnalistul Misu Nicola de la Radio Craiova, recent plecat dintre noi, care imi povestise ca, atunci cand la Facultatea de Filologie i-a venit randul sa citeasca romanul, si-a luat langa pat ceva merinde, o sticla de tuica si una de vin, si a trait cateva zile in pijama, aproape fara sa se spele, socotind ca astfel va intelege mai bine personajul.
O cu totul alta perspectiva mi-au deschis insa discutiile (telefonice, fireste...) recente cu trei foarte stimabili prieteni, profesorii Leon Zagrean si Radu Dop si cosmonautul Dumitru Dorin Prunariu. In tonul neuroscientistului Leon Zagrean am detectat oarece voluptate: Universitatea s-a inchis, m-am izolat la tara, mi-a spus Domnia Sa, am electricitate si internet, am cateva stik-uri cu carti de citit, ceva rezerve alimentare, chiar si o butelcuta, sunt singur, abia acum pot sa lucrez pe saturate la cartea pe care o tot aman, cea despre creier, minte si constiinta.
Izolat in Sudul Bucurestiului, celebrul chirurg Radu Dop imi spune, cu ceva variatiuni, cam acelasi lucru: citesc potopul de mailuri care imi vin de la site-uri si prieteni din lumea intreaga, ma straduiesc sa le diger, sa fac analize, sinteze si prognoze pe care le diseminez, prin net, tuturor camarazilor-de-arme. Lucrez fara odihna si cu foarte mare placere, vreau sa lansez, de pilda, Bursa de idei de cercetare pentru studierea coronavirusului... Ma suna apoi – sa ma verfice ca sunt „in garnizoana” – celebrul meu prieten mai tanar, legendarul general cosmonaut Dumitru Prunariu, aflu ca sotia, ambasadoarea Crina Prunariu, il tine incuiat in casa (nici eu n-am scapat mai usor...), ca ii vin, ceas de ceas, torente de stiri din lumea intreaga, pe care le proceseaza si le ordoneaza in gheme de idei pe care, dupa „razboi”, le va promova pamantenilor.
Deci, nici vorba de oblomovisme, ilustrii mei prieteni pun umarul la salvarea lumii noastre...
Nici in ceea ce ma priveste. Intai si intai, pentru ca nu-mi permit ereditatea si CV-ul. Apoi, obligatiile fata de mass media, care ma determina sa pun mana pe arme, sa fiu soldat in acest razboi al speciei umane impotriva inamicului nevazut. Asa ca imi intru in rol, imbrac uniforma de jurnalist de stiinta si fac in primul rand portretul divolului care s-a protapit dinaintea masinariei numita Societatea Umana XXI.
Mesajul trimis de Alexandru Mironov.
- Te-ar putea interesa si:
- Ediție specială Digipedia Știință: povestea laserului de la Măgurele, cu acad. Nicolae Zamfir
- Fake news: armă cu bătaie lungă și țintă sigură
- Alexandru Mironov, despre Digipedia, știință și pandemie
