Astronomii americani au observat într-o galaxie relativ apropiată o stea care nu numai că a supravieţuit unui incident ce ar fi trebuit, de obicei, să îi aducă o moarte sigură - o explozie stelară, denumită supernovă -, ci a devenit încă şi mai strălucitoare după acel eveniment, informează Reuters.
"Steaua zombi", observată cu ajutorul Telescopului Spaţial Hubble, face parte din categoria "piticelor albe", obiecte cereşti incredibil de dense, care au o masă apropiată de cea a Soarelui, comprimată într-un corp celest de mărimea Terrei. O pitică albă este nucleul rămas al unei stele care a expulzat în spaţiu o mare parte din materia sa la sfârşitul ciclului ei de viaţă, aşa cum se estimează că se va întâmpla şi cu Soarele nostru peste aproximativ 5 miliarde de ani.
Pitica albă detectată recent este blocată gravitaţional pe o orbită alături de o altă stea - formând o pereche stelară denumită "sistem binar" -, care, datorită forţei sale gravitaţionale, a atras şi a încorporat în structura ei o mare parte din materia deţinută anterior de acea "însoţitoare" mai puţin norocoasă.
Acesta este momentul în care au apărut problemele. Comportându-se astfel, pitica albă a ajuns la o masă - aproximativ de 1,4 ori mai mare decât a Soarelui - ce a cauzat reacţii termonucleare în nucleul ei, care au făcut-o să explodeze într-o supernovă, un eveniment ce ar fi trebuit să o distrugă.
"Am fost destul de surprinşi că steaua în sine nu a fost distrusă, ci chiar a supravieţuit şi acum este mai strălucitoare decât era înainte să explodeze", a declarat Curtis McCully, astronom la Observatorul Las Cumbres din California şi coordonatorul unui studiu publicat în această lună în revista Astrophysical Journal.
"În timpul exploziei, a fost produs material radioactiv. El este cel care alimentează strălucirea supernovei. O parte din acel material a rămas însă pe nucleul stelei supravieţuitoare şi acţionează ca un combustibil pentru a încălzi nucleul", a adăugat cercetătorul american.
Acea pitică albă se află în galaxia spirală NGC 1309, care are aproximativ trei sferturi din dimensiunea Căii Lactee. La fel ca galaxia noastră, NGC 1309 seamănă cu o morişcă atunci când este văzută de deasupra sau de dedesubtul ei. Pitica albă este localizată la 108 milioane de ani-lumină de Terra. Un an-lumină reprezintă distanţa parcursă de lumină într-un an (9,5 trilioane de kilometri).
Există mai multe tipuri de supernove, catalogate în funcţie de dimensiunea şi compoziţia stelei originale şi de puterea exploziei sale.
Steaua nou descoperită îi va ajuta pe cercetători să înţeleagă mai bine supernovele "de tip Iax". De ce a fost numită zombi
În cazul acestei categorii, o pitică albă experimentează o fuziune nucleară fugitivă a carbonului şi a oxigenului după ce câştigă materie relativ repede, aşa cum s-a întâmplat cu steaua care "a furat" materie de la însoţitoarea ei. Însă explozia nu distruge pitica albă, lăsând în urmă un nucleu "strigoi".
"Am numit aceste obiecte 'stele zombi' tocmai din acest motiv. Au murit, dar nu sunt chiar moarte. La început, multe dintre simulările computerizate ale oamenilor de ştiinţă în legătură cu supernovele se încheiau înainte ca acestea să arunce în aer întreaga pitică albă. Este interesant să vezi că noua descoperire ne spune ceva despre fizica reală care se petrece în timpul acestor supernove", a declarat Curtis McCully.
Oamenii de ştiinţă au detectat până în prezent aproximativ 50 de supernove de acest tip, dar până acum nu au fost în măsură să identifice o pitică albă supravieţuitoare ("stea zombi").
Soarele nostru urmează să devină şi el o pitică albă, un destin care este rezervat pentru aproximativ 97% dintre stele.
"La sfârşitul vieţii unei stele - pentru stele precum Soarele sau puţin mai mari -, steaua rămâne fără combustibil în nucleu şi începe să colapseze într-o pitică albă. În timpul acelui proces, straturile superioare ale stelei sunt expulzate într-o nebuloasă. Nucleul rămas al stelei este o pitică albă", a explicat Curtis McCully.
Soarele nostru nu va deveni însă "o stea zombi", deoarece îi lipseşte steaua însoţitoare de care ar avea nevoie pentru a face parte dintr-un sistem binar.
