Pământul şi Marte s-au format în aceeaşi regiune a Sistemului Solar, însă compoziţia lor chimică sugerează că cele două planete au luat naştere în moduri diferite, potrivit unei cercetări recente, publicată în 25 septembrie în revista Nature Astronomy, transmite Space.com.
Această descoperire completează dovezile tot mai numeroase care indică faptul că planetele nu se formează toate după acelaşi tipar. De asemenea, ea aduce clarificări în privinţa unei întrebări rămase mult timp fără răspuns: cum anume a reuşit discul de gaz şi praf din jurul tânărului Soare să genereze planetele actualului Sistem Solar, în urmă cu aproximativ 4,5 miliarde de ani.
"Cel mai surprinzător rezultat a fost faptul că Pământul şi Marte par să se fi format în moduri diferite", a declarat într-un comunicat Anders Johansen, profesor de ştiinţe planetare la Universitatea din Copenhaga (Danemarca) şi coordonator al studiului, informează Agerpres. "Te-ai fi aşteptat ca două planete formate una lângă alta, în acelaşi sistem solar, să aibă o istorie a formării mai asemănătoare".
În urmă cu aproximativ 4,5 miliarde de ani, Sistemul Solar era un loc aglomerat. Tânărul Soare era înconjurat de un disc rotativ de gaz şi praf, în interiorul căruia începeau să prindă contur primele elemente constitutive ale planetelor.
Conform unui model consacrat, particulele de praf se ciocneau şi se uneau formând mici fragmente (asemănătoare unor pietricele), care ulterior creşteau, transformându-se în corpuri stâncoase cu diametre de ordinul kilometrilor, cunoscute sub numele de planetesimale. Aceste planetesimale se ciocneau în mod repetat şi fuzionau, formând planete pe parcursul a câteva zeci de milioane de ani.
Nu s-a stabilit încă dacă Pământul şi Marte au fost formate printr-un singur proces sau printr-o combinaţie a ambelor variante. Echipa din Copenhaga şi-a propus să verifice aceste ipoteze concurente analizând compoziţia chimică a scoarţei şi a mantalei planetelor.
Cercetătorii s-au concentrat asupra elementelor volatile, precum sodiul, zincul şi potasiul, care se evaporă uşor la temperaturi ridicate. Astfel, prezenţa sau absenţa acestor elemente serveşte drept "amprentă chimică" a căldurii şi a proceselor violente prin care a trecut o planetă în timpul formării sale, explică cercetătorii.
„O adevărată muncă de detectiv”
"Este o adevărată muncă de detectiv să afli ce s-a întâmplat atunci, având în vedere că majoritatea dovezilor au dispărut de mult", a spus Johansen. "Însă, chiar şi după 4,5 miliarde de ani, compoziţia mantalei Pământului şi a celei a planetei Marte a rămas neschimbată".
Echipa a introdus datele privind rezervoarele de elemente volatile ale Pământului şi ale planetei Marte în modele informatice pentru a testa care scenarii de formare se potrivesc cel mai bine, iar rezultatele indică un model hibrid.
Studiul a relevat că cel puţin 75% din masa Pământului provine, se pare, de la două planete tinere, sau protoplanete, care au crescut acumulând fragmente de rocă de mici dimensiuni, în timp ce planetesimalele au contribuit cu până la 25% din masă.
În cazul planetei Marte, echipa consideră că acest raport a fost inversat: aproximativ trei sferturi din masa sa provine, se pare, din planetesimale, iar restul de un sfert din acumularea acestor fragmente mici.
Compoziţia chimică exactă a materiei prime care a dus la formarea Pământului şi a planetei Marte este necunoscută, astfel că rezultatele calculelor se bazează pe anumite ipoteze, menţionează studiul. Cu toate acestea, ajustarea acestor ipoteze nu a modificat concluzia principală, potrivit celuilalt coordonator al studiului, Haiyang Wang, de la Universitatea din Copenhaga.
Echipa susţine că metoda sa este mai directă decât abordarea bazată pe izotopi, utilizată pe scară largă în domeniu, care "poate fi adesea interpretată în mai multe moduri", după cum afirmă Wang.
Tehnica utilizată de cercetători ar putea fi aplicată, în cele din urmă, şi în cazul unor lumi din afara Sistemului Solar.
Pe măsură ce viitoarele misiuni vor descoperi planete asemănătoare Pământului în jurul altor stele, evaluarea potenţialului pentru viaţă al acestor lumi va necesita informaţii despre compoziţia lor.
"Dacă înţelegem modul în care planetele pierd elemente volatile în timpul formării lor, vom putea estima mai precis şi cantitatea de apă sau de alte substanţe esenţiale vieţii pe care acestea o reţin în final", a concluzionat Johansen.
- Te-ar putea interesa si:
- O adevărată cursă contra cronometru. Noi informaţii despre procesul de formare al planetelor. Ce...
- NASA demontează teoria conspirației despre eclipsă. Pe rețelele sociale circula un zvon despre un...
- Apa a modelat Pământul încă de acum 3,1 miliarde de ani, conform unor noi dovezi. Ce dezvăluie...
