Spre deosebire de Polul Nord geografic, care are o amplasare fixă, poziţia Polului Nord magnetic este determinată de câmpul magnetic al Pământului, care este în continuă mişcare. În ultimele decenii, mişcarea câmpului magnetic nordic a fost fără precedent - s-a accelerat dramatic, apoi a încetinit rapid - iar oamenii de ştiinţă nu au o explicție pentru cauza din spatele comportamentului neobişnuit al câmpului magnetic. În orice caz, Polul Nord magnetic este acum mai aproape de Siberia decât era acum cinci ani şi continuă să se îndrepte spre Rusia, relatează CNN.
Sistemele de poziţionare globală, inclusiv cele utilizate de avioane şi nave, găsesc nordul magnetic folosind Modelul Magnetic Mondial (WMM) , aşa cum a fost denumit în 1990. Dezvoltat de British Geological Survey şi de National Oceanic and Atmospheric Administration din SUA (Administraţia Naţională pentru Oceane şi Atmosferă, NOAA - n.r.), acest model notează poziţia stabilită a nordului magnetic şi prezice deviaţia viitoare pe baza traiectoriei din ultimii ani. Pentru a păstra acurateţea măsurătorilor GPS, la fiecare cinci ani cercetătorii revizuiesc WMM, restabilind poziţia oficială a nordului magnetic şi introducând noi predicţii pentru următorii cinci ani de derivă.
„Cu cât aştepţi mai mult pentru a actualiza modelul, cu atât eroarea devine mai mare”, a declarat dr. Arnaud Chulliat, cercetător ştiinţific principal la Universitatea din Colorado, Boulder, şi la Centrele Naţionale NOAA pentru Informaţii de Mediu. „După modul în care este construit modelul, prognoza noastră este în mare parte o extrapolare, având în vedere cunoştinţele noastre actuale despre câmpul magnetic al Pământului”, explică profesorul, informează News.ro.
Oamenii de ştiinţă au lansat două modele pe 17 decembrie: modelul WMM standard, cu o rezoluţie spaţială de aproximativ 3.300 de kilometri la ecuator, şi primul model de înaltă rezoluţie, cu o rezoluţie spaţială de aproximativ 300 de kilometri la ecuator.
CONSECINŢE PENTRU AVIAŢIE ŞI ARMATĂ
Dacă oricine poate utiliza modelul de înaltă rezoluţie mai puternic, majoritatea echipamentelor GPS utilizate de publicul larg încorporează modelul WMM standard şi nu sunt echipate pentru a-l gestiona pe celălalt - şi mulţi utilizatori nu vor beneficia de actualizare, a declarat dr. William Brown, geofizician şi cercetător în geomagnetism în cadrul British Geological Survey.
„Marile companii aeriene vor actualiza software-ul de navigaţie al întregii flote de aeronave pentru a încărca noul model, iar armatele din NATO vor trebui să actualizeze software-ul unui număr foarte mare de sisteme complexe de navigaţie pe toate tipurile de echipamente”, a explicat Brown pentru CNN. Dar pentru majoritatea oamenilor, schimbarea nu este necesară. „Gândiţi-vă că este ca şi cum v-aţi actualiza smartphone-ul - nu doriţi neapărat să cumpăraţi un telefon nou doar pentru a actualiza o aplicaţie la o nouă versiune care este mai puternică”, a spus el.
Trecerea la noul model ar trebui să fie o tranziţie fără probleme pentru utilizatorii GPS; odată cu actualizarea, oamenii de ştiinţă au verificat acurateţea predicţiilor modelului anterior cu privire la locul în care va ajunge nordul magnetic până în 2025, a declarat Chulliat. „Previziunile au fost foarte bune”, a spus el. „Şi astfel, noul model a confirmat că nu am fost foarte departe”.
DE CE NORDUL MAGNETIC NU RĂMÂNE ÎN ACELAŞI LOC?
În partea de sus a lumii, în mijlocul Oceanului Arctic, se află Polul Nord geografic, punctul în care toate liniile de longitudine care înconjoară Pământul de sus în jos converg în nord. Marcarea Polului Nord este o provocare, deoarece acesta este acoperit de gheaţa marină în mişcare, însă locaţia sa geografică, cunoscută şi sub numele de Polul Nord real, este fixă.
Prin comparaţie, Polul Nord magnetic este cel mai nordic punct de convergenţă al câmpului magnetic al Pământului, cunoscut şi sub numele de magnetosferă. Generată de amestecul metalelor topite din miezul Pământului, magnetosfera protejează planeta de radiaţiile solare nocive şi împiedică vânturile solare să distrugă atmosfera terestră.
Deoarece agitaţia convectivă din miezul Pământului nu se opreşte niciodată, magnetosfera nu este niciodată statică. Prin urmare, punctul său cel mai nordic este mereu în mişcare.
Exploratorul britanic Sir James Clark Ross a descoperit polul nord magnetic în 1831 în nordul Canadei, la 1.609 kilometri sud de adevăratul Pol Nord. Acum ştim că, în fiecare zi, nordul magnetic urmează o traiectorie eliptică de aproximativ 120 de kilometri.
De la descoperirea sa, nordul magnetic s-a îndepărtat de Canada şi s-a îndreptat spre Rusia. Până în anii 1940, nordul magnetic s-a deplasat spre nord-vest de la poziţia sa din 1831 cu aproximativ 400 de kilometri. În 1948, a atins Insula Prince Wales, iar în 2000 a părăsit ţărmurile canadiene.
„În ultimii 400 de ani s-a deplasat cu aproximativ 10 km pe an sau mai puţin”, a declarat Brown.
ACTIVITATE NEOBIŞNUITĂ
Cu toate acestea, ultima actualizare WMM urmează o perioadă de activitate extrem de neobişnuită pentru Polul Nord magnetic. În 1990, deriva sa spre nord s-a accelerat, crescând de la 15 kilometri pe an la 55 kilometri pe an, a declarat Chulliat. Deplasarea „a fost fără precedent în ceea ce priveşte înregistrările pe care le avem”, a adăugat el.
În jurul anului 2015, deriva a încetinit la 35 de kilometri pe an. Decelerarea rapidă a fost, de asemenea, fără precedent, spune Chulliat. Până în 2019, fluctuaţiile au deviat atât de mult de la modelul anterior, încât oamenii de ştiinţă au actualizat WMM cu un an mai devreme.
Oamenii de ştiinţă se aşteaptă ca deriva spre Rusia să continue să încetinească, deşi există unele incertitudini cu privire la cât timp va persista această încetinire şi dacă va continua în ritmul actual, potrivit lui Brown. „Ar putea să-şi schimbe (ritmul) sau chiar să accelereze din nou”, a spus Brown. „Vom continua să monitorizăm câmpul şi să evaluăm performanţa WMM, dar nu anticipăm necesitatea de a lansa un nou model înainte de actualizarea planificată pentru 2030”, a precizat omul de ştiinţă.
CE SE ÎNTÂMPLĂ CÂND POLII MAGNETICI SE INVERSEAZĂ?
Câmpul magnetic al Pământului s-a comportat şi mai dramatic în trecut, magnetosfera slăbind atât de mult, încât polaritatea sa s-a inversat. Acest lucru inversează polii magnetici nord şi sud, iar schimbarea poate dura zeci de mii de ani.
Oamenii de ştiinţă au estimat că această inversare polară, care poate dura mii de ani, are loc o dată la fiecare milion de ani, deşi intervalul de timp dintre inversări a variat foarte mult - de la 5 000 de ani la 50 de milioane de ani.
Semnele care preced astfel de schimbări nu sunt, de asemenea, bine înţelese, ceea ce le face dificil de prezis, punctează Brown.
Ultima mare inversare a avut loc în urmă cu aproximativ 750.000 - 780.000 de ani.
În timpul unei inversări polare, animalele care migrează folosind câmpul magnetic pentru a-şi găsi drumul, cum ar fi balenele, fluturii, ţestoasele marine şi multe specii de păsări migratoare, ar putea fi afectate.
O inversare ar perturba comunicaţiile radio şi ar bruia sistemele de navigaţie. Sateliţii care orbitează ar fi în pericol, deoarece un câmp magnetic slăbit ar oferi mai puţină protecţie împotriva intemperiilor spaţiale.
Deşi viaţa pe Pământ a trecut prin mai multe inversări magnetice de-a lungul a peste 100 de milioane de ani, „nu am experimentat niciodată o inversare de când tehnologia modernă este prezentă”, subliniază Brown. „Ar fi cu siguranţă un moment interesant la care inginerii ar trebui să adapteze tehnologia noastră, dar să sperăm că va fi un moment în care ar trebui să se pregătească lent, pe parcursul secolelor, mai degrabă decât o schimbare bruscă”, a adăugat cercetătorul.
