Soferii de autovehicule n-o iau iar razna peste campuri, mergand, sa zicem, dupa busola, ci folosesc infrastructura de drumuri si autorute. Trenurile, la fel, ba chiar si aeronavele zboara prin culoare la diverse inaltimi si in diverse directii, special calculate pentru a evita coliziunile. Si la tren, si la autoturisme si camioane, si la aeronave, proiectantii de infrastructuri aleg si impun drumuri optime, care sa tina seama de directia de mers si de relief, de taria solulului, de curentii de aer intalniti etc. – dupa care caile de mers intra in legi si reguli, pe care conducatorii masinariilor lui Homo Faber trebuie sa le respecte. Infrastructura Pamantului este o chestiune de social-economie.
Exista insa infrastructuri care asculta doar de legile naturii. Putina lume stie ca maiestoasa atractie gravitationala – lege a naturii! – formeaza, prin influenta campurilor de gravitatie stelare si planetare adevarate culoare interplanetare.
Jerry Marsden, de la NASA, este unul dintre „parintii” autostrazilor celeste. Intr-un articol din revista „Science et Vie” ne este descris un asemenea ghem de cai cosmice din apropierea, sa-i zic, „cartierului” Pamantului. Descriu, in randurile urmatoare, traseul optim pentru o nava lansata de pe Terra – o sa-l numesc Situatia A. Nava decoleaza de pe Pamant cu mare cheltuiala de combustibil si se indreapta in primul rand spre „punctul Lagrange” L1 (punct, de fapt zona in care gravitatia Soarelui si a Terrei practic se anihileaza reciproc).
Cu o mica corectie a zborului nava este trimisa spre un alt „punct Lagrange” (L2, in care se echilibreaza gravitatia Lunii si a Terrei), de unde artefactul terestru intra practic pe o autoruta cosmica naturala si avanseaza – atentie! – fara consum de combustibil, datorita acceleratiei impuse de fortele gravitationale combinate ale Soarelui, Terrei si ale celorlalte planete ale Sistemului Solar... Purtata de curentii gravitationali, nava noastra „se pravaleste” in „valea” cosmica pana la un punct de corectura a itinerariului. Apoi, cu o aprindere scurta a motorului, ea va parasi Autoruta cosmica nr. 1 si se va indrepta catre un „punct Lagrange” Terra-Soare; recade, de acolo, intr-o „vale gravitationala”, intrand in Autoruta cosmica nr. 2, pe care o va urma pana in apropiere de planeta Jupiter. Unde va ajunge... dupa cativa ani buni de mers, poate chiar zeci de ani. Se poate mai repede? Fireste ca se poate, Situatia B, traseul „direct” Terra-Jupiter insemnand, pentru o nava cu traiect clasic, o decolare de pe Pamant, apoi nava trece pe langa „punctul Lagrangre” L1 Terra-Soare, va intalni in mers un „deal” gravitational si, aprinzand motoarele, il va lua pieptis si va beneficia, pentru cateva milioane de kilometri, de o „vale”, la capatul careia va trebui sa-si reaprinda motoarele pentrru a-l „ochi” pe Jupiter.
Diferenta dintre Situatia A si Situatia B? Consumul de carburant. In Situatia B nava duce 1 kg (de aparatura sau astronaut) cu pretul de peste 2 milioane dolari/kg, pentru ca 60% din corpul navei este reprezentat de masa combustibilului. In Situatia A, ne informeaza Marsden, consumul de carburant se reduce cu... 90%!. Desigur, navele A sunt net mai lente decat cele din Situatia B – dar are cineva vreo urgenta pe planeta Jupiter?
Nu, nu are nimeni, de altfel inginerii de la NASA si Agentia Spatiala Europeana ESA au deja doua experimente de mare succes, sondele Smart 1 si Genesis, utilizatoare ale autorutelor cosmice, deci profitand de „prastiile” gravitationale ale Soarelui si planetelor din vecinatatea noastra.
Desigur, apare intrebarea: am putea ghici traseele optime pentru autorutele cosmice? Unul dintre raspunsuri a fost: urmarim cometele si asteroizii – si mai aflam cate ceva. De curand insa a venit un raspuns din partea... chimistilor! Profesorul Charles Jaffé (Universitatea Virginia de Vest, SUA), lecturand un articol despre autorutele cosmice, a descoperit cu stupoare ca schema descriind periplul cometei Oterna se potrivea perfect cu... traseele electronilor intr-o reactie chimica! Care, la fel ca obiectele cosmice, circula prin „tuburi”, un fel de culoare energetice!
Prin urmare, prin modelare pe computer, dupa schemele reactiilor chimice, se pot descoperi autorute din Sistemul Solar dar si din jurul planetelor aflate in afara Sistemului Solar (asa-numitele exoplanete – peste 740 au fost descoperite pana acum) si a stelelor in jurul carora graviteaza aceste planete.
Misterele stiintei nu se opresc aici. Daca vreti sa fiti la curent cu ultimele noutati, nu ratati editiile DIGIPEDIA cu reputatul jurnalist de stiinta, Alexandru Mironov. In fiecare vineri de la orele 21:00, pe Digi World.
- Te-ar putea interesa si:
- Brăila: Treceri de pietoni, o premieră națională
- DIGIPEDIA: Codul feminin al descoperirii
- Digipedia: Ora de știut - Premiile viitorului științific
