Din inchisoare, la stele: cum izolarea l-a ajutat pe Thad Roberts sa inteleaga universul. Thad Roberts este fizician, teoretician, filosof, personajul care a inspirat best seller-ul Sex on the Moon: The Amazing Story Behind the Most Audacious Heist in History, dar si autorul cartii Intuitia lui Einstein: sa vizualizam natura in 11 dimensiuni.
Lui Thad ii place sa exploreze tinuturi necunoscute, sa caute experiente proaspete care sa-i permita sa absorbe noi perspective si sa-si largeasca propriul orizont. A navigat in Oceanul Atlantic in timpul unei furtuni tropicale, a dezgropat fosile de dinozauri in desertul Mojave, a sapat dupa pietre pretioase rare in muntii Wah Wah, a plutit in zero gravitatie, a experimentat izolarea extrema, a explorat ramasitele unui vas scufundat si a descoperit in jungla ruinele unui complex Mayan antic.
Cand avea 22 de ani, Thad a fost angajat la NASA, la Centrul Spatial Johnson din Houston, Texas. A lucrat ca astrofizician, apoi ca geo-astrofizician. A facut scuba diving cu doi astronauti, i-a ajutat sa se antreneze pentru plimbarile spatiale si a participat la studiile subacvatice de la Statia Spatiala Internationala. La 25 de ani, Thad s-a indragostit de o frumoasa si sclipitoare stagiara in biologie de la NASA… si a vrut sa-i ofere si luna de pe cer (literalmente). Asa ca a pus la cale furtul mostrelor lunare, la 33 de ani de la ziua in care Neil Armostrong a ridicat-o pe prima. Thad a vandut cateva dintre aceste pietre si a aterizat in mijlocul unei operatiuni guvernamentale. Pentru faptele sale, tanarul a fost condamnat la 100 de luni intr-o inchisoare federala, o experienta pe care n-o regreta. In ciuda izolarii, a singuratatii si a lectiilor dure care i-au definit anii de detentie, el crede ca fara acel ragaz de dedicatie intensa si focus constant, n-ar fi putut plonja atat de profund in intrebarile despre constructia uinversului.
Dupa ce s-a confruntat cu propriile insecuritati, Thai a decis sa-si depaseasca vechile greseli si sa-si urmeze visele. Zilele petrecute in inchisoare le-a folosit ca sa predea, sa faca miscare, sa se lupte cu misterele fizicii moderne si sa exploreze idei proaspete care le-ar putea dezlega. Thad a iesit din inchisoare cu ceva mult mai pretios decat o traista plina de pietre lunare: un manuscris de 700 de pagini care descrie, lucid, cum a conceput noi axiome geometrice care sa explice structura spatiului si a timpului. Rezultatul a fost teoria spatiului cuatic (pe scurt, qst), o forma specifica si superfluida a teoriei vidului cuantic care astazi este privita ca un candidat pentru teoria gravitatii cuantice.
In prezent, Thad duce o viata plina de dragoste, de aventura si de prietenie si continua sa priveasca spre cer. Lucreaza pentru un think tank privat ca sa contribuie la visul lui Einstein de-a unifica domeniile relativitatii si mecanicii cuantice intr-o harta intuitiva, accesibila, a naturii. Tot mai spera sa zboare, intr-o zi, in spatiu. Thad lucreaza si ca speaker public si incearca sa incurajeze publicul sa-si urmeze visele si sa experimenteze lumea. Crede ca primul pas in a-ti atinge aspiratiile este sa faci o lista cu lucrurile care trebuie realizate si cele ce urmeaza a fi implinite. Cu ajutorul celorlalti, putem sa depasim greselile trecutului si sa ajungem chiar la stele.
Unul dintre cele mai faimoase discursuri ale sale, tinute la TEDxBoulder, incepe cu intrebarea daca exista cineva in public care sa fie interesat de alte dimensiuni. „Imaginati-va o lume”, continua el, „unde locuitorii traiesc si mor crezand doar in existenta a doua dimensiuni. O suprafata plana. Acesti locuitori ai Tarii Plate vor vedea petrecandu-se lucruri foarte ciudate, lucruri imposibil de explicat in limitele geometriei lor. De exemplu, imaginati-va ca intr-o zi, un cercetator din Tara Plata observa asta: Un set de lumini colorate care apar in mod aleator in diferite locatii de-a lungul orizontului. Oricat de mult incearca sa inteleaga aceste lumini, nu vor putea elabora o teorie care sa le explice.
Unii dintre oamenii de stiinta mai destepti ar putea veni cu un mod probabilistic de a descrie luminitele. De exemplu, la fiecare 4 secunde, e o sansa de 11% ca o luminita rosie sa apara undeva pe linia orizontului. Dar niciun locuitor al Tarii Plate nu va putea determina exact cand sau unde se va vedea urmatoarea lumina rosie. In consecinta, incep sa creada ca lumea contine un grad de nedeterminare, ca motivul pentru care aceste lumini nu pot fi explicate, este ca la baza legile naturii nu au logica. Au dreptate? Oare faptul ca au fost obligati sa descrie luminitele probabilistic inseamna ca lumea este indeterminabila? Lectia pe care o putem invata de la Tara Plata e ca atunci cand consideram doar o portiune din geometria completa a naturii, evenimentele deterministe pot aparea fundamental indeterminabile. Totusi cand ne extindem perceptia si dobandim acces la geometria completa a sistemului, nedeterminarea dispare.”
In felul acesta, Thad Robert dezvaluie o teorie care ar putea fi cheia catre simplificarea teoriei cuantice a spatiului si a timpului.
Misterele stiintei nu se opresc aici. Daca vreti sa fiti la curent cu ultimele noutati, nu ratati editiile DIGIPEDIA cu reputatul jurnalist de stiinta, Alexandru Mironov. In fiecare vineri de la orele 21:00, pe Digi World.
Redactor: Anca Gradinariu
- Te-ar putea interesa si:
- Plantele "vorbesc", dar oamenii nu le pot auzi. Cel mai des produc sunete când sunt stresate
- Cercetătorii chinezi susţin că au rezolvat misterul formării cristalelor cubice de gheaţă
- O gaură neagră masivă, „de 30 de miliarde de ori cât masa Soarelui”, a fost descoperită de...
