„A fi balerină înseamnă un mod de viață. Trebuie să fii dur cu tine, să ai un program foarte strict, o dietă, să îți cunoști prioritățile, să fii ordonat. Mie mi-au căzut de 5-6 ori unghiile de la degete. De multe ori și pielea se ia de pe bătături. E înfricoșător. ”
Oare câte fetițe sunt conștiente de toate acestea atunci când își roagă părinții să le dea la cursuri de balet? Nici prim balerina Operei Naționale din București, Andra Ionete, nu a știut la 4 ani ce presupune acest „joc” suav între perfecțiune, muzică și armonia trupului.
O plimbare de vară, pe străzile Lipscanului a făcut-o pe Andra să se îndrăgostească de balet. Iar apoi nu a mai fost decât un pas până la a-și pune flexibilii în picioare și a învăța să-și lege bentițele cu nod ascuns, să fie cochetă și să se așeze elegant la bară, după cum chiar ea povestește.
„Ce am făcut eu la început, la patru ani, nu semănă cu primele ore de la liceul de coregrafie unde nu înțelegeam de ce fac aceleași mișcări zi de zi, oră de oră. Pentru că inerent apar probleme. Și dureri și te simți neînțeles. Vrei să fii bun, dar nu mai știi cum. Cum să faci să îți depășești limitele corpului. E foarte greu să faci un copil să înțeleagă ce înseamnă să fii artist.” Este mărturisirea Andrei Ionete care adaugă însă că uiți de toate greutățile pentru că „vrei să fii Odette sau Kitri și mirajul este mult mai mare. Merită sacrificiul.”
A existat însă un moment de curaj în care Andra și-a pus întreaga carieră în așteptare pentru a crea un miracol mai mare chiar și de cât baletul. „Să am un copil a fost un lucru premeditat. Demult mi-l doream, dar mi-a fost teamă să îl am. Te bucuri atât de mult să fii pe scenă încât, să te oprești dintr-o dată, nu este așa de ușor. M-a schimbat în a deveni iarăși femeie care se acceptă în corpul ei, să mă simt iar atractivă și să fiu privită ca balerină, cu formele de rigoare.”
