Decorul, până la urmă, este un crâmpei din viața cuiva.

Cristian Niculescu a devenit scenograf din întâmplare. După ce a terminat facultatea, în 1976, a reușit să obțină un post de asistent scenograf. A lucrat alături de Marcel Bogoș, cel mai bine cotat scenograf al vremii. Sloganul mentorului său: „Trebuie întotdeauna să îi propui regizorului ceva la care nu s-a gândit”.

Printre cele mai importante filme la care a colaborat se numără „Asfalt tango”, „Le Concert”, „Closer to the Moon”, „De ce eu?”. Despre experiența „Cold Mountain”, proiect în care s-a implicat ca director artistic, spune că a fost una fabuloasă. Aici s-a întâlnit cu Dante Feretti, cel mai prolific scenograf al tuturor timpurilor. „Think big!”, l-a învățat geniul italian.

Din 2005, predă la Facultatea de Arte Plastice din cadrul Universitatii Naționale de Arte din București. Mărturisește că nu s-a gândit niciodată că ar putea fi profesor. Poate pentru că e modest: nu conștientizează cât este de apreciat:

„Ceea ce mă face să cred că sunt bine, e faptul că în continuare îmi fac meseria cu dăruire, cu plăcere, renunțând la multe lucruri.”