După săptămâni de speculaţii publice cu privire la starea de sănătate a prinţesei de Wales a Marii Britanii, Kate a declarat vineri, într-o înregistrare video, că urmează o chimioterapie "preventivă" după ce o operaţie abdominală efectuată în ianuarie a relevat prezenţa unui cancer.
Kate nu a oferit detalii despre tipul sau stadiul cancerului şi nici nu a împărtăşit planul său specific de tratament, ceea ce face dificilă evaluarea impactului potenţial asupra sănătăţii sale.
Reuters explică ce presupune chimioterapia preventivă, cu ajutorul unor experţi.
CE ESTE CHIMIOTERAPIA PREVENTIVĂ?
Chimioterapia preventivă este administrată înainte sau după un tratament primar, cum ar fi o intervenţie chirurgicală, pentru a reduce riscul ca un cancer să revină sau să se răspândească, potrivit News.ro.
Tratamentele preventive administrate înainte de tratamentul primar se numesc terapie neoadjuvantă. Tratamentele preventive administrate ulterior, ca în cazul lui Kate, se numesc terapie adjuvantă.
Chimioterapia adjuvantă poate "curăţa" orice celule canceroase rămase, dar valoarea sa variază în funcţie de tipul de cancer şi de mărimea şi localizarea acestuia, spune profesorul Bob Phillips, oncolog pediatru la Universitatea din York.
Ulterior, pacienţii pot continua să facă terapie de întreţinere pentru a preveni revenirea cancerului sau pentru a întârzia răspândirea acestuia.
CE PRESUPUNE TRATAMENTUL ŞI RECUPERAREA?
În prezent, oncologii privesc cancerul ca pe o serie de afecţiuni, fiecare dintre acestea necesitând un plan de tratament specific, cu o serie de terapii, inclusiv perfuzii intravenoase, pastile sau radiaţii. Tratamentul poate dura de la câteva luni la peste un an.
"Există un număr foarte mare de medicamente şi combinaţii de chimioterapie, rezultând mai multe tratamente diferite, chiar şi pentru un singur tip de cancer", a declarat Dr. Mangesh Thorat, specialist în chirurgia sânului la Homerton University Hospital.
În mod obişnuit, "pacienţii primesc între patru şi şase cicluri de tratament, fiecare dintre acestea durând 21 de zile şi constând într-o zi sau câteva zile de chimioterapie, apoi timp pentru ca organismul să se refacă", explică Phillips.
În alte cazuri, chimioterapia este administrată zilnic sau la fiecare două sau patru săptămâni, a precizat el.
Timpii de recuperare variază foarte mult, dar chiar şi atunci când tratamentul se încheie, poate dura luni de zile până când un pacient îşi reia activitatea completă.
CONTEAZĂ VÂRSTA?
Pacienţii mai tineri tind să fie mai sănătoşi atunci când sunt diagnosticaţi şi, prin urmare, au mai multe şanse să reziste la dozele optime de medicamente de chimioterapie administrate la intervale ideale, spune profesorul Phillips.
"Vedem din ce în ce mai multe persoane de 40 de ani cu cancer", a declarat profesorul Andrew Beggs, chirurg colorectal la Universitatea din Birmingham. "Persoanele tinere tolerează mai bine doze mai mari de chimioterapie şi astfel pot fi administrate tratamente mai puternice care au mai multe şanse să ucidă orice celule rămase", a adăugat Beggs.
Potrivit unui studiu din 2023 efectuat în 204 ţări şi publicat în BMJ Oncology, numărul de cazuri de cancer la persoanele cu vârsta sub 50 de ani a totalizat 3,26 milioane în 2019, o creştere cu 79,1% faţă de 1990, existând "variaţii notabile" în ceea ce priveşte ratele de deces între zone, ţări, sex şi tipuri de cancer.
Un studiu separat din 2023 publicat în JAMA Network Open, a arătat că, în Statele Unite, între 2010 şi 2019, cancerele gastrointestinale au avut cele mai rapide rate de incidenţă în creştere în rândul tuturor grupurilor de cancer cu debut precoce, cu un accent deosebit pe cancerele de apendice, duct biliar hepatic şi pancreas.
Cancerele de colon şi de sân au fost, de asemenea, diagnosticate din ce în ce mai des la pacienţi mai tineri, au arătat studiile.
- Te-ar putea interesa si:
- Înaintarea în vârstă reduce riscul de cancer? Noi cercetări răstoarnă teoriile actuale
- UE vrea să interzică etanolul din dezinfectanții pentru mâini. Substanța ar crește riscul de...
- Riscul de recidivă a unui tip de cancer de sânge ar putea fi prezis prin teste genetice
