La ora 20:16:38, pe 14 mai 1981, un tânăr inginer din Brașov a dus cu el sufletul unui întreg popor — până la 315 kilometri deasupra Pământului.

7 Zile în spațiu. Al 103-lea om în cosmos. 5,26M km parcurși. 22 Experimente

Cu patruzeci și cinci de ani în urmă, România devenea a 11-a țară din lume care trimitea un om în spațiul cosmic. Dumitru-Dorin Prunariu — fiul unui inginer din Brașov, elevul care construia rachete la Palatul Pionierilor, studentul care visa cerul — a devenit cel de-al 103-lea pământean care a rupt gravitația și a văzut planeta noastră ca o bilă fragilă, albastră, suspendată în nimic.

Azi, pe 14 mai 2026, această poveste aparține nu doar istoriei. Aparține viitorului.

Brașovul care a trimis un om în stele

Nu există cosmonaut fără un copil care a privit cerul și a refuzat să coboare privirea. Pentru Dumitru-Dorin Prunariu, acel copil s-a născut la 27 septembrie 1952, în Brașovul care mai purta atunci, oficial, numele de „Orașul Stalin." Tatăl său era inginer, mama — cadru didactic. Într-o epocă în care cele mai mari vise ale unui copil erau limitate de granițele de beton ale Cortinei de Fier, micul Dorin găsea libertatea privind în sus — la avioanele care brăzdau cerul Brașovului și dispăreau în alb.

În 1964, la 12 ani, se înscrie la cercul de aeromodele al Palatului Pionierilor. Nu e un gest banal. E primul pas al unui drum care va dura 17 ani și se va termina la 315 km altitudine. Construiește planoare minuscule, le lansează, le urmărește — și înțelege că fizica nu e o pagină de manual, ci forța care decide dacă visele zboară sau cad.

Toamna lui 1967 îl găsește la Liceul Teoretic Nr. 4 din Brașov, profilul matematică-fizică. Acolo devine unul din animatorii cercului „Mesagerii Cosmosului", unde elevii nu discutau doar despre spațiu — îl construiau în miniatură, lansând rachete-model în cerul Transilvaniei.

În 1970, el și echipa sa câștigă Premiul Republican „Minitehnicus" — o medalie de bronz și una de aur — pentru o rampă telecomandat de lansare a rachetelor și o clasă de învățământ programat. Nu e un simplu premiu de pionieri. E o recunoaștere națională a unui copil care gândea în sisteme. Detaliu profetic: carnetul de membru Minitehnicus primit atunci purta numărul 103. Unsprezece ani mai târziu, Prunariu devenea al 103-lea om în cosmos.

„Fiecare are pasiunile lui, fiecare are menirea lui în viață. De mic, am fost impresionat de avioanele care zburau sus pe cer — le priveam, îmi puneam întrebări și încercam să obțin răspuns". (Dumitru-Dorin Prunariu, interviu acordat Revistei Poliției de Frontieră)

Devenirea: De la IAR Ghimbav la Centrul Gagarin

Toamna lui 1971. Prunariu devine student la Facultatea de Construcții Aerospațiale din București. Cinci ani de inginerie, fizică, termodinamică, mecanică fluidelor. În 1976, diploma în mână, e repartizat la Întreprinderea de Construcții Aeronautice IAR Ghimbav, lângă Brașov. Construiește avioane. Visează rachete.

În aprilie 1977 se deschide o ușă care nu se mai deschide decât o dată: selecția pentru candidați cosmonauți, în cadrul programului sovieto-internațional Intercosmos. Un program conceput nu atât din generozitate, cât din necesitate politică și simbolistică — URSS dorea să demonstreze că socialismul cucerește cosmosul cu prietenii săi.

Prunariu este respins inițial, din motive medicale temporare. Refuza investigațiile în august. Este admis. Dintr-un grup de candidați redus treptat, în noiembrie 1977 rămân trei finalișți. În ianuarie 1978, este ales.

Pe 17 martie 1978, pleacă cu familia la Centrul de Pregătire al Cosmonauților „Iuri Gagarin" de lângă Moscova — „Orășelul Stelar" — Звёздный городок.

Ce urmează timp de trei ani este ceea ce astronauții numesc, cu umor negru, „pregătirea imposibilă."

• 1978 — cursuri teoretice. Fizica spațiului, astronomie, medicină de urgență, navigație orbitală — în limbă rusă

• 1978–1980 — simulatoare și centrifugă. Antrenamente la centrifugă — corpul supus la forțe de 8–10 G. Sute de ore în simulatoare ale navei Soyuz, care reproduceau cu precizie orice scenariu, inclusiv cele catastrofale

• 1978–1981 — zboruri și parașutism. Zboruri pe avioane de reacție L-39 și salturi cu parașuta — pentru adaptarea la situații extreme și menținerea reflexelor rapide

• 12 mai 1981. Confirmat oficial ca membru al echipajului principal al misiunii Soyuz-40. Doi zile înaintea lansării. Rata de selecție era brutală. Din sutele de candidați inițiali ai programului Intercosmos din toate țările partenere, doar câte un om ajungea să zboare. Prunariu obținuse cele mai înalte calificative din toată perioada de pregătire. Nu era aleasa sorții. Era vârful unui triunghi de excelență construit timp de trei ani.

Misiunea. 20:16:38 — Ora la care România a ieșit din gravitație

Pe 14 mai 1981, la ora 20:16 și 38 de secunde ora României, de pe cosmodromul Baikonur din stepa kazahă, racheta Soyuz-U se aprinde. Milioane de români sunt lipiți de televizoare — ecrane mici, negru-alb, care transmit un foc de proporții mitologice. La bord, Dumitru-Dorin Prunariu și cosmonautul sovietic Leonid Popov.

Nichita Stănescu, poetul care simțea universul mai acut decât oricine, scria în acele zile cu uimire și cu acea înfiorare care îl caracteriza: „În genere, mă gândeam, omul nu e făcut să zboare și în genere, mă gândeam, omul nu-i deloc făcut să zboare în cosmos. Și totuși, iată, acum se zboară cu nonșalanță…"

Nu era nonșalanță. Era curaj absolut.

„Cel mai lung moment din viața mea l-au constituit cele patru secunde la intrarea în atmosfera terestră, cât a întârziat să se deschidă parașuta, datorită unor condiții meteorologice neprevăzute." (Dumitru-Dorin Prunariu, citat de Nichita Stănescu - Mai 1981)

Știința. 22 de experimente la 315 km deasupra lumii

Între 15 și 21 mai 1981, la bordul stației orbitale Salyut-6, Prunariu și Popov nu erau simpli pasageri ai cosmosului. Erau oameni de știință suspendați în imponderabilitate, executând un program de cercetare care ar fi umplut lungi luni în orice laborator terestru.

• Astrofizică. Observații ale radiațiilor cosmice și ale câmpurilor magnetice solare. Date imposibil de obținut prin atmosfera terestră.

• Știința materialelor. Comportamentul aliajelor și cristalelor în absența gravitației — aplicații directe pentru industria aeronautică și electronică.

• Medicină spațială. Efectele imponderabilității asupra sistemului cardiovascular, muscular și osos — date esențiale pentru misiunile de lungă durată.

• Psihologie & biologie. Studii ale comportamentului uman în izolare extremă și ale ritmurilor biologice în absența ciclului zi-noapte normal.

Misiunea în cifre

→15 experimente românești + 7 internaționale = 22 total

→7 zile, 20 ore, 42 minute și 52 de secunde în spațiu

→Aproximativ 5.260.000 km parcurși pe orbită

→România — a 11-a țară din lume care trimite un om în cosmos

→Prunariu — al 103-lea pământean în spațiu

→Cel mai tânăr cosmonaut al programului Intercosmos la momentul misiunii

Întoarcerea. Patru secunde care au durat o eternitate

Pe 22 mai 1981, după-amiaza, modulul de comandă al navei Soyuz intră în atmosfera terestră la peste 28.000 km/h. Afară, temperaturi de mii de grade transformă capsula într-un „bulgăre de foc" — expresia lui Nichita Stănescu, preluată chiar de la Prunariu.

Parașuta nu se deschide la timp. Patru secunde de tăcere absolută în care Dumitru Prunariu înțelege că poate nu va mai vedea Brașovul, nu va mai vedea pe Crina, nu va mai vedea pe micul Radu-Cătălin. Parașuta se deschide. La ora 16:59, capsula aterizează în stepa din Kazahstan, lângă Dzhezkazgan.

„Aterizarea propriu-zisă este ca o cădere de pe masă pe podea, cu condiția să știi cum să cazi" — descria Prunariu, cu acea sobrietate care îl caracterizează, un impact violent de câteva G.

La ora ~17:30, după recuperare, oferă primul interviu în limba română. La 25 mai, se reîntâlnește cu familia în „Orășelul Stelar." Pe 2 iunie, la Kremlin, primește titlul de Erou al Uniunii Sovietice. Pe 8 iunie, la București, Eroul Republicii Socialiste România.

„La revenirea pe Terra nu poți să stai în picioare. Nu te mai țin mușchii. Trebuie să te susțină cineva, pentru a nu cădea jos, dar după câteva ore începi să-ți revii, iar după câteva zile îți reiei activitatea." (Dumitru-Dorin Prunariu)

Moștenirea. Un asteroid îi poartă numele. O generație îi datorează curajul.

Dacă misiunea Soyuz-40 ar fi fost doar un zbor, ar fi rămas o pagină de enciclopedie. Dar Prunariu a înțeles că rolul său nu s-a terminat la 16:59 pe 22 mai 1981. A continuat să zboare — cu mintea, cu vocea, cu prezența sa.

A fondat, în 1985, alături de alți astronauți și cosmonauți ai lumii, Asociația Exploratorilor Spațiului Cosmic. A prezidat Comitetul ONU pentru Explorarea Pașnică a Spațiului Extra-atmosferic (UN COPUOS). A condus Agenția Spațială Română între 1998 și 2004.

În 2017, Uniunea Astronomică Internațională a consacrat oficial ceea ce milioane de români știau de mult: asteroidul 10707 Prunariu, descoperit în 1981 chiar de astronomul american Schelte Bus la Observatorul Palomar din California, a primit oficial numele cosmonautelui român. Există un corp ceresc care îi poartă numele. Permanent.

Iar în 2026, la 73 de ani, Prunariu continuă să vorbească, să avertizeze, să inspire. Mesajul său rămâne la fel de ascuțit: „Explorarea spațiului trebuie să rămână o zonă de cooperare umană, rațiune sobră și responsabilitate față de civilizație."

„România nu m-a dezamăgit niciodată. Mă dezamăgesc mulți, mulți oameni de decizie. Am ajuns o țară care nu mai e în stare să decidă ce este bine pentru ea." (Dumitru-Dorin Prunariu, interviu Europa Liberă, 2023)

DIGIPEDIA ȘTIINȚĂ & ORA DE ȘTIUT. PROMOTORII VALORILOR AUTENTICE

Povestea lui Dumitru-Dorin Prunariu nu este trecutul României. Este lecția de mâine pentru copiii de azi. DIGIPEDIA ȘTIINȚĂ este proiectul unic care aduce în sălile de clasă românești patrimoniul științific și uman al națiunii — documentat, vizual, interactiv și adevărat.

Ca parte a Proiectului Educațional Național #ORADESTIUT, echipa de jurnaliști de știință DIGIPEDIA ȘTIINȚĂ — prof. Alexandru Mironov, dr. Bogdan Ivănescu, realizatori și prezentatori, alături de Mihaela Popescu, producător general DIGI DOCUMENTARE — susține valorile autentice ale României și transmiterea lor nedistorsionată. Pentru că un popor care uită de unde vine își pierde direcția. Iar un copil care nu îl cunoaște pe Dumitru-Dorin Prunariu poate să nu afle niciodată că propriile lui visuri pot depăși gravitația și pot ajunge până în cosmos.

Pe 14 mai 1981, la 20:16:38, România a rupt gravitația.

Pe 14 mai 2026, datoria noastră este să nu o lăsăm să cadă înapoi la pământ.

45 de ani

Soyuz-40

Dumitru-Dorin Prunariu

Primul Român în Cosmos

AUTORI:

Dumitru-Dorin Prunariu & Mihaela Popescu

Te-ar putea interesa si:

Ce crede Dumitru Prunariu despre viaţa extraterestră : Logic e imposibil ca în tot Universul acesta...

Oase în creștere, medicină în revoluție: de la lemn la robot

DIGIPEDIA: Rețeaua invizibilă – de la apeducte la AI

• Etichete:
digipedia , dumitru prunariu