Un studiu realizat recent evidenţiază faptul că fiecare individ prezintă un „tipar de respiraţie” distinct, comparabil cu amprenta digitală, această semnătură fiziologică oferind informaţii relevante atât despre identitatea personală, cât şi despre starea de sănătate fizică şi psihică. Descoperirea are potenţialul de a schimba modul în care sunt abordate diagnosticul şi tratamentul în medicina modernă.
Un studiu publicat în revista Current Biology (editura Cell Press) a demonstrat că oamenii de ştiinţă pot identifica indivizii doar pe baza tiparelor lor de respiraţie, cu o acurateţe de 96,8%. Aceste „amprente” respiratorii nazale oferă, de asemenea, informaţii despre starea de sănătate fizică şi psihică.
Analiza a pornit de la interesul cercetătorilor pentru simţul olfactiv. La mamifere, creierul procesează informaţiile olfactive în timpul inspiraţiei.
Pornind de la legătura strânsă dintre activitatea cerebrală şi respiraţie, oamenii de știință au emis ipoteza că unicitatea fiecărui creier ar trebui să se reflecte în mod direct şi în tiparul de respiraţie al unui individ.
Pentru a testa această ipoteză, echipa a dezvoltat un dispozitiv portabil uşor, care urmăreşte în mod continuu fluxul de aer nazal timp de 24 de ore, folosind tuburi moi plasate sub nări.
Majoritatea testelor respiratorii durează între 1 şi 20 de minute, concentrându-se pe evaluarea funcţiei pulmonare sau pe diagnosticarea bolilor. Însă aceste scurte momente nu sunt suficiente pentru a surprinde tipare subtile.
„Ai crede că respiraţia a fost deja măsurată şi analizată în toate felurile posibile. Totuşi, această descoperire deschide o perspectivă complet nouă asupra modului de a accesa şi interpreta activitatea cerebrală, pe care o considerăm o formă indirectă, dar fidelă, de reflectare a proceselor neurofiziologice”, spune autorul Noam Sobel, de la Institutul de Ştiinţe Weizmann, din Israel, citat într-un comunicat.
Cercetătorii au echipat un eşantion de 100 de adulţi tineri, sănătoşi, cu dispozitivul de monitorizare şi le-au permis să îşi continue activităţile cotidiene în condiţii naturale.
Pe baza datelor colectate, ei au reuşit să identifice participanţii exclusiv prin intermediul tiparelor de respiraţie, obţinând, totodată, un nivel ridicat de acurateţe.
Această performanţă s-a menţinut stabilă în cadrul testelor repetate, efectuate pe o perioadă de doi ani, şi a fost comparabilă cu precizia oferită de tehnologiile avansate de recunoaştere vocală.
„Iniţial, am considerat că identificarea unui individ pe baza respiraţiei sale va fi dificilă, având în vedere că participanţii au desfăşurat activităţi diferite, precum alergatul, studiul sau repausul. Dar se pare că tiparele de respiraţie au fost remarcabil distincte”, spune Timna Soroka de la Institutul Weizmann, una dintre autoarele studiului.
Mai mult, s-a descoperit că aceste amprente respiratorii sunt corelate cu indicele de masă corporală (IMC), ciclul somn-veghe, nivelurile de depresie şi anxietate, dar şi cu trăsături de comportament.
De exemplu, participanţii care au obţinut scoruri mai mari la chestionarele de anxietate aveau o inspiraţie mai scurtă şi o variabilitate mai mare a pauzelor dintre respiraţii în timpul somnului.
Autorii subliniază că niciunul dintre participanţii la studiu nu îndeplinea criteriile clinice pentru afecţiuni mintale sau comportamentale.
Rezultatele sugerează că monitorizarea pe termen lung a fluxului de aer nazal ar putea oferi informaţii valoroase privind starea de sănătate fizică şi emoţională a unui individ.
„Există o percepţie intuitivă potrivit căreia stările de depresie sau anxietate influenţează modul în care respirăm”, a afirmat Sobel.
„Totuşi, este posibil ca relaţia să fie inversă, şi anume tiparul respirator să contribuie la apariţia sau intensificarea acestor stări afective. Dacă această ipoteză se confirmă, atunci modificarea conştientă a respiraţiei ar putea reprezenta o cale de intervenţie terapeutică asupra acestor tulburări”, a completat el.
În faza actuală, dispozitivul se confruntă, totuşi, cu provocări în ceea ce priveşte utilizarea în practică. Prezenţa unui tub plasat sub nas, adesea asociată cu afecţiuni medicale, poate influenţa negativ utilizarea sa.
În plus, dispozitivul nu monitorizează respiraţia pe gură şi se poate deplasa în timpul somnului, afectând astfel acurateţea măsurătorilor. Echipa intenţionează să creeze o versiune mai discretă şi mai confortabilă pentru uz cotidian.
De asemenea, cercetătorii explorează deja posibilitatea ca persoanele să poată reproduce voluntar tipare respiratorii asociate cu o stare generală de bine şi cu un echilibru fiziologic, în scopul de a influenţa pozitiv starea mentală şi emoţională a acestora.
- Te-ar putea interesa si:
- Exerciţiile fizice, în special după vârsta de 50 de ani, reduc riscul de demenţă. Concluziile unui...
- Studiu revoluţionar. Un simplu test de sânge furnizează rezultate promiţătoare în detectarea...
- Tipul de demență despre care se cunosc „şocant” de puţine lucruri, potrivit experţilor
