Numeroase particule de apă sunt conţinute de unul dintre cei mai vechi şi mai celebri meteoriţi cu provenienţă probabilă de pe planeta Marte, care au căzut pe Pământ, conform unui nou studiu, transmit Universe Today şi Live Science.
Această descoperire surprinzătoare, reuşită datorită unei noi tehnologii de scanare cu neutroni, dezvăluie mai multe indicii cu privire la presupusul trecut umed al planetei Marte, care ar fi putut oferi condiţiile propice apariţiei vieţii.
Meteoritul NWA 7034, supranumit "Black Beauty", cântăreşte aproximativ 320 de grame. El ar fi fost proiectat în spaţiu după o coliziune dintre Marte şi un asteroid, apoi s-a intersectat la rândul său cu traiectoria Pământului, fiind descoperit în 2011 de nomazi în regiunea marocană a deşertului Sahara. Nu se ştie când a căzut acest meteorit pe Terra, transmite Agerpres.
„Black Beauty” a devenit faimos pentru nuanţa sa închisă, care a fost accentuată şi mai mult prin lustruirea intensă a uneia dintre feţele sale.
Conform oamenilor de ştiinţă, acest meteorit ar proveni din craterul marţian Karratha, cu diametrul de 10 kilometri, aflat lângă ecuatorul marţian, şi ar fi fost expulzat în spaţiu acum 5-10 milioane de ani, conform Space.com. Însă această rocă este mult mai veche conform datărilor, vârsta estimată fiind de cel puţin 4,44 miliarde de ani - cel mai vechi meteorit marţian descoperit până în prezent.
Oamenii de ştiinţă cunosc încă din 2013 faptul că „Black Beauty” conţine urme de apă, iar analize mai recente au dezvăluit că apa ar fi fost încălzită parţial, ceea ce oferă speranţe că ar fi reprezentat un mediu propice dezvoltării vieţii microbiene pe Planeta Roşie.
În noul studiu, publicat la 13 ianuarie în arhiva preprint arXiv, cercetătorii anunţă că după scanarea cu neutroni au putut analiza întregul conţinut de apă al meteoritului şi au concluzionat că apa reprezintă aproximativ 0,6% din masa lui Black Beauty, cu mult mai mult decât se estimase iniţial.
Cea mai mare parte din această apă este blocată în mici fragmente din interiorul meteoritului, sau claste, din oxihidroxid de fier (FeOOH) bogat în hidrogen, care este similar cu componenta principală a ruginii şi se formează atunci când fierul reacţionează cu apa sub presiune ridicată, cum ar fi în timpul impactului unui meteorit.
În noul studiu, cercetătorii au folosit o versiune a scanării CT, care construieşte o imagine internă a obiectelor moi, cum ar fi corpul uman, folosind raze X. Dar în loc să utilizeze radiaţii electromagnetice, echipa a bombardat meteoritul cu neutroni, ceea ce s-a dovedit a fi deosebit de eficient în identificarea atomilor de hidrogen încorporaţi în structura sa extrem de densă.
Este greu de imaginat că sfera roşie şi prăfuită pe care o reprezintă astăzi Marte a fost odată o lume acvatică. Cu toate acestea, un număr tot mai mare de dovezi sugerează că planeta a fost odată gazda unor oceane mari, asemănătoare Pământului, până acum aproximativ 3 miliarde de ani.
Cea mai mare parte a acestei ape a dispărut de atunci, deşi o parte din ea a rămas sub formă de plăci de gheaţă îngropate în apropierea ecuatorului planetei, depozite îngheţate în vârful munţilor marţieni şi un rezervor subteran masiv descoperit în 2024.
„Black Beauty” este considerat cea mai veche dovadă directă a prezenţei apei pe Marte, aşa că ar putea ajuta la dezvăluirea modului în care Marte a dobândit pentru prima dată apa sa odinioară abundentă. Prin urmare, cercetătorii sunt dornici să analizeze în continuare interiorul acesteia.
Având în vedere că NASA a întrerupt recent misiunea sa de returnare a probelor de pe Marte, care ar fi adus probe colectate de roverul Perseverance înapoi pe Pământ, meteoriţi precum „Black Beauty” sunt singura modalitate de a studia direct apa marţiană, mai notează Live Science.
