Astronomii cred că au asistat la un eveniment cosmic observat extrem de rar în astronomie, ciocnirea dintre două planete telurice pe orbita unei stele îndepărtate, eveniment care poate oferi noi indicii cu privire la modul la care s-a format Luna pe orbita Pământului, transmite vineri Live Science care citează un studiu publicat pe 11 martie în The Astrophysical Journal Letters..
Coliziunea pare să se fi desfăşurat la aproximativ 11.000 de ani-lumină de Pământ, în jurul unei stele asemănătoare Soarelui numită Gaia20ehk, în apropierea constelaţiei Pupa (Puppis sau Stelele apei) de pe cerul austral, potrivit Agerpres.ro.
Cercetătorii spun că o astfel de coliziune ar putea reflecta impactul gigantic despre care se crede că a format Luna acum miliarde de ani, oferind oamenilor de ştiinţă o perspectivă rară asupra modului în care prind formă corpurile cereşti.
"Este incredibil că diverse telescoape au surprins acest impact în timp real", a declarat într-un comunicat autorul principal al studiului, Anastasios Tzanidakis, doctorand în astronomie la Universitatea din Washington. "Există doar câteva alte coliziuni planetare de orice fel înregistrate şi niciuna nu are atât de multe asemănări cu impactul care a creat Pământul şi Luna".
Se crede că astfel de coliziuni planetare sunt frecvente în sistemele stelare tinere, dar sunt greu de detectat. Planetele trebuie să aibă orbite care le duc direct în faţa stelei lor natale, astfel încât resturile lor să blocheze o parte din lumina stelei, pe care telescoapele o pot detecta şi măsura atât în spectrul vizibil cât şi în infraroşu.
Tzanidakis a observat primul indiciu în timp ce analiza datele telescopului, inclusiv observaţiile făcute de misiunea SPHEREx a NASA. În 2016, Gaia20ehk arăta ca o stea obişnuită, stabilă. Dar aproximativ cinci ani mai târziu, lumina sa a scăzut brusc de trei ori şi lucrurile au devenit rapid haotice.
"Chiar în jurul anului 2021, a luat-o razna complet", a spus Tzanidakis. "Nu pot sublinia suficient faptul că stelele precum Soarele nostru nu fac asta. Aşa că, atunci când am văzut-o pe aceasta, ne-am întrebat oare ce se întâmplă acolo?".
Modificările specifice ale stelei Gaia20ehk - scăderi scurte de luminozitate şi apoi haos - nu mai fuseseră observate niciodată înainte, fiind o enigmă pentru astronomi.
Primul indiciu despre ce s-ar fi putut întâmpla a provenit din datele din lumina vizibilă, care au arătat că ceva trecea în mod repetat prin faţa stelei şi bloca o parte din lumina acesteia. Dar lumina vizibilă singură nu putea arăta dacă vinovatul era doar un nor de praf cosmic, o explozie stelară sau ceva mult mai violent, cum ar fi o planetă sfâşiată de gravitaţia unei găuri negre supermasive.
În consecinţă echipa a analizat emisia stelei Gaia20ehk şi în spectrul infraroşu. Pe măsură ce lumina vizibilă a stelei scădea şi devenea dezordonată, semnalul său infraroşu creştea, arătând că, deşi sistemul emitea o lumină mai slabă, se şi încălzea.
Aceasta "ar putea însemna că materialul care obturează luminozitatea stelei este fierbinte - atât de fierbinte încât străluceşte în infraroşu", a spus Tzanidakis.
Această descoperire a sugerat echipei că o coliziune între două planete, deşi un eveniment pe care astronomii l-au surprins extrem de rar, este cea mai probabilă explicaţie, deoarece două corpuri planetare ar putea arunca praf şi rocă fierbinte pe o orbită care s-ar alinia cu descoperirile lor.
Cercetătorii cred că planetele nu s-ar fi ciocnit într-o singură etapă. Cele trei scăderi timpurii ale intensităţii luminii stelei Gaia20ehk ar putea marca întâlniri razante pe măsură ce cele două corpuri s-au apropiat în spirală unul de celălalt.
"La început, au avut o serie de treceri razante, care nu ar produce multă energie infraroşie", a spus Tzanidakis. "Apoi, au avut marea lor coliziune catastrofală, iar emisiile în infraroşu au crescut cu adevărat".
"Această lucrare unică valorifică decenii de date pentru a descoperi lucruri care se întâmplă (relativ) lent - poveşti astronomice care se desfăşoară pe parcursul unui deceniu", a declarat autorul principal al studiului, James Davenport, profesor asistent de cercetare în astronomie la Universitatea din Washington. "Nu mulţi cercetători caută fenomene în acest fel, ceea ce înseamnă că tot felul de descoperiri sunt potenţial de luat în considerare".
Echipa speră că puternicul telescop Simonyi al Observatorului Vera C. Rubin ar putea fi folosit pentru a descoperi şi alte coliziuni planetare care ar putea fi altfel dificil de observat. Davenport estimează că, folosind Rubin, astronomii ar putea descoperi 100 de noi impacturi în următorul deceniu. Descoperirea altor coliziuni planetare ar putea ajuta la căutarea unor posibile lumi locuibile care, la fel ca Pământul, au o lună ce le ajută să se protejeze de asteroizi, le influenţează mareele şi oferă şi alţi factori care fac aceste planete să fie potenţial mai primitoare pentru viaţă.
Pe lângă faptul că este rară, descoperirea ar putea oferi informaţii despre tipul de accident cosmic care a format Luna. Astronomii au spus că norul de resturi din jurul Gaia20ehk se află la aproximativ o unitate astronomică de steaua sa - aproximativ aceeaşi distanţă cu cea la care Pământul orbitează Soarele - şi acesta este unul dintre motivele pentru care evenimentul seamănă cu impactul gigantic care a lovit Pământul acum aproximativ 4,5 miliarde de ani.
Dacă această comparaţie este valabilă, sistemul ar putea ajuta cercetătorii să testeze în continuare teoria conform căreia o coliziune planetară a creat satelitul natural al Pământului.
"Cât de rar este evenimentul care a creat Pământul şi Luna? Această întrebare este fundamentală pentru astrobiologie", a spus Davenport. "În prezent, nu ştim cât de comune sunt aceste dinamici. Dar dacă vom observa mai multe astfel de coliziuni, vom începe să ne dăm seama".
- Te-ar putea interesa si:
- Descoperire surprinzătoare despre Mercur. Planeta a pierdut aproape 19 kilometri din diametrul său...
- VIDEO O macara românească va ajunge pe Lună în 2030. Cu ce scop a fost construită
- O adevărată cursă contra cronometru. Noi informaţii despre procesul de formare al planetelor. Ce...
