Creierul uman este adesea comparat cu un computer sofisticat, capabil să stocheze, să proceseze și să acceseze informații. Însă, spre deosebire de un hard disk, memoria noastră nu este un sistem de arhivare perfect. De fapt, uneori, ceea ce ne amintim cu convingere nu s-a întâmplat niciodată. Fenomenul se numește memorie falsă și este mai frecvent decât ne-am imagina.
Citește și: Bebeluşii îşi amintesc mai multe lucruri decât se credea până acum. Misterul amintirilor timpurii
Ce este memoria falsă
Memoria falsă reprezintă o amintire despre un eveniment care fie nu s-a întâmplat deloc, fie s-a petrecut într-un mod diferit față de cum ni-l amintim. Cu toate acestea, persoana în cauză este adesea convinsă că acea amintire este reală. Fenomenul poate apărea în mod natural, fără intenție de manipulare sau de minciună, și afectează atât detaliile minore, cât și evenimente importante.
Memoria umană nu este o redare fidelă a realității, ci un proces activ de reconstrucție. De fiecare dată când ne amintim ceva, creierul „reactualizează” acea informație și o poate modifica subtil în funcție de emoțiile, sugestiile sau informațiile disponibile la acel moment. Astfel, o simplă întrebare formulată sugestiv sau o poveste spusă de altcineva poate „infiltra” detalii false în amintirile noastre.
De exemplu, studiile psihologului Elizabeth Loftus au arătat cât de ușor pot fi influențate amintirile martorilor oculari. Într-un experiment celebru, participanții au fost rugați să își amintească un accident auto. Cei cărora li s-a spus că mașinile „s-au izbit” își aminteau impactul ca fiind mai grav decât cei care au auzit că mașinile „s-au atins”.
Memoriile false nu apar doar în contexte banale. Ele pot avea un impact real în situații importante, cum ar fi anchetele judiciare sau terapia psihologică. Mărturiile bazate pe amintiri distorsionate au dus, în unele cazuri, la condamnări greșite sau la conflicte familiale majore.
De asemenea, fenomenul este studiat intens în legătură cu traumele. Uneori, în încercarea de a reconstrui o poveste coerentă despre trecut, creierul poate „umple goluri” cu informații inventate, dar perfect credibile pentru cel care și le amintește.
Citește și: Cele trei vârste la care creierul îmbătrânește brusc. Modalități de a încetini declinul cognitiv
Este ceva greșit cu memoria noastră?
Nu. Dimpotrivă, faptul că memoria este flexibilă are și avantaje. Ne ajută să învățăm din experiențe, să ne adaptăm la contexte noi și să ne imaginăm viitorul. Problema apare atunci când această flexibilitate duce la convingeri false despre evenimente care nu s-au întâmplat.
Memoria falsă este un efect colateral al modului în care creierul optimizează stocarea și prelucrarea informațiilor. Într-un fel, e prețul plătit pentru creativitate, adaptabilitate și capacitatea de a ne reinventa.
Cum ne putem proteja de memoria falsă
Deși nu putem elimina complet riscul de a avea amintiri false, putem lua câteva măsuri pentru a ne proteja:
- Să verificăm informațiile și sursele înainte de a trage concluzii
- Să evităm să completăm golurile din memorie cu presupuneri
- Să acceptăm că nu ne putem aminti totul cu precizie
- Să fim deschiși la posibilitatea de a ne înșela, oricât de convingătoare ar părea unele amintiri
- Te-ar putea interesa si:
- Ce se întâmplă în creier când facem liste de rezoluții. De ce multe dintre ele sunt abandonate rapid
- O mutaţie genetică extrem de rară ucide celulele creierului, iar cercetătorii au aflat în sfârşit...
- Când încep să ni se formeze gândurile? Creierul uman este „preconfigurat” cu instrucţiuni pentru a...
