Te-ai întrebat de ce, în ciuda pericolului pandemiei COVID-19, unii oameni nu evită mulțimile? De vină ar fi un paradox evoluționar, susțin experții, scrie National Geographic.
În urmă cu milioane de ani, strămoșii noștri primate erau în siguranță atunci când cooperau și dezvoltau structuri sociale ce le protejau de prădători și ofereau o șansă mai mare de supraviețuire pentru adulți și pui.
Pe măsură ce primele comunități de primate au devenit mai complexe, a crescut și creierul strămoșilor noștri, ce a evoluat cu mecanisme menite să proceseze interacțiunile și să recompenseze comportamentul social.
Ce rol are evoluția în distanțarea socială
Interacțiunea socială a fost un element cheie al supraviețuirii strămoșilor noștri încă din Epoca Pliocenă. De atunci, creierul uman s-a dezvoltat și a învățat să fie aproape dependent de interacțiunea socială.
“Suntem foarte sociabili, la fel cum sunt toate maimuțele și primatele,” a declarat Robin Dunbar, antropolog în cadrul Universității Oxford. “Depindem de cooperarea la nivelul grupului pentru a rezolva problemele zilnice de supraviețuire și reproducere de succes. Aceasta este, deasupra tuturor celorlalte abilitați, adaptarea principală a primatelor.”
Pe măsură ce strămoșii noștri au devenit mai sociabili, vânând și crescându-și puii împreună, primatele ce nu participau în astfel de comportamente nu primeau protecția comunității. Astfel, aveau șanse mai mici de supraviețuire și de transmitere a propriilor gene mai departe.
Atunci când un comportament creste șansele de supraviețuire ale unui animal, poate deveni o trăsătură moștenită și, peste multe generații, se poate transforma în instinct. Oamenii moderni au o parte din aceste instincte și comportamente.
De-a lungul timpului, pe măsură ce au apărut primele societăți, comportamentele sociale precum râsul, cântatul, dansatul etc. au fost legate de producția de endorfine în corp (ce sunt înrudite chimic cu morfina, așa că e posibil ca cineva să devină dependent de un nivel considerabil, potrivit National Geographic).
Un alt factor e și pornirea oamenilor de a împărtăși resurse și experiențe, potrivit lui mcihael Tomasello, biolog din cadrul Universității Duke.
“Chiar și copiii mici vor arăta spre o pasăre în copac pentru a te convinge să te uiți la ea, chiar și înainte să poată vorbi, a declarat el. “Avem nevoia de a ne împărtăși experiențele.”
În contextul unei pandemii precum cea provocată de virusul COVID-19, însă, interacțiunea sociala poate fi fatală. O altă latură a evoluției noastre, ce poate ajuta la distanțarea socială, e dezvoltarea înclinației spre altruism și protejarea semenilor, trăsătură ce poate ajuta la urmarea regulilor de distanțare pentru salvarea a nenumărate vieți.
Potrivit lui Tomasello, în ciuda acestor porniri, în lumea modernă există numeroase moduri prin care putem socializa în siguranță, de la distanță, precum rețelele de socializare. Dependența de un anumit comportament poate fi învinsă, mai ales în contextul actual.
- Te-ar putea interesa si:
- În epoca lui Lucy, strămoşii oamenilor mânuiau deja unelte, potrivit arheologilor
- Efectele negative ale carantinei din timpul pandemiei de Covid asupra creierului adolescenţilor...
- Ce este Boala X, maladia care ar putea fi de 20 de ori mai mortală decât Covid-19. OMS avertizează...
