Odată cu dispariţia rapidă a numeroase specii de animale, oamenii provoacă distrugerea unor ramuri întregi din "arborele vieţii", potrivit unui studiu publicat luni, care trage un semnal de alarmă în legătură cu ameninţările legate de cea de-a şasea extincţie în masă de pe Terra, informează AFP.
Criza biodiversităţii "este la fel de gravă ca schimbările climatice", dar nu la fel de cunoscută de publicul general, a declarat Gerardo Ceballos, profesor la Universitatea Naţională Autonomă din Mexic, coautor al acestui studiu publicat în revista americană Proceedings of the National Academy of Sciences.
Or, există o "urgenţă" din acest punct de vedere, întrucât în joc se află "viitorul omenirii", a adăugat el.
Numeroase studii au fost deja realizate despre dispariţia speciilor, însă specificul noii cercetări constă în faptul că ea s-a concentrat pe extincţia unor genuri întregi.
În clasificarea vieţuitoarelor de pe Terra, genul este poziţionat între specie şi familie. De exemplu, câinele este o specie care aparţine genului canis, acesta din urmă făcând parte din familia canide.
"Cred că este pentru prima dată când încercăm să evaluăm rata de extincţie la un nivel superior celui al speciei", a declarat Robert Cowie, biolog la Universitatea Hawaii, care nu a participat la realizarea studiului. "Cercetarea demonstrează dispariţia unor ramuri întregi din 'arborele vieţii'" - o reprezentare vizuală a tuturor fiinţelor vii, realizată în premieră de Charles Darwin.
Noul studiu arată că "noi nu suntem doar pe cale să tăiem nişte crengi, ci folosim o drujbă pentru a ne debarasa de ramurile mari", a adăugat Anthony Barnosky, profesor-emerit la Universitatea California din Berkeley.
73 de genuri dispărute
Oamenii de ştiinţă s-au bazat în special pe listele cu specii dispărute întocmite de Uniunea Internaţională pentru Conservarea Naturii (UICN). Ei s-au concentrat pe speciile de vertebrate (excluzând peştii), pentru care au avut la dispoziţie mai multe date.
Din aproximativ 5.400 de genuri (conţinând 34.600 de specii), ei au ajuns la concluzia că 73 dintre ele au dispărut de pe Terra în ultimii 500 de ani - majoritatea în ultimele două secole. Sunt vizate în primul rând păsările, urmate de mamifere, amfibieni şi reptile.
Pentru a verifica dacă acest ritm este mai mare decât cel normal, cercetătorii au comparat apoi acest rezultat cu rata de extincţie pe termen foarte lung, estimată cu ajutorul unor rămăşiţe fosilizate.
"Bazându-ne pe rata de extincţie din ultimul milion de ani, ar fi trebuit să ne aşteptăm la dispariţia a două genuri, însă noi am pierdut deja 73", a explicat Gerardo Ceballos.
Potrivit autorilor studiului, dispariţia celor 73 de genuri ar fi trebuit să se producă în 18.000 de ani, nu în 500 de ani.
Aceste estimări rămân totuşi incerte, deoarece numeroase specii nici măcar nu au fost cunoscute, iar rămăşiţele lor fosilizate sunt incomplete. Dar, potrivit cercetătorilor, estimările sunt cel mai probabil subestimate.
Cauza acestor extincţii? Activităţile umane, care distrug habitate naturale pentru a face loc culturilor agricole, infrastructurilor şi altor nevoi, dar şi supraexploatarea (pescuit excesiv, vânătoare, trafic cu animale).
Or, dispariţia unui gen de vieţuitoare poate avea consecinţe grave asupra funcţionării unui întreg ecosistem şi ar putea cauza, pe termen lung, o posibilă "prăbuşire a civilizaţiei", a argumentat Gerardo Ceballos.
"Dacă aveţi un zid făcut din cărămizi şi fiecare cărămidă reprezintă un gen, eliminarea unei cărămizi nu va cauza prăbuşirea zidului. Dar dacă eliminaţi multe altele, atunci zidul va cădea", a precizat el.
"Avem încă timp pentru a acţiona"
Potrivit aceluiaşi cercetător, nu există niciun dubiu: este vorba despre cea de-a şasea extincţie în masă de pe Terra. Însă răspunsul la întrebarea dacă aceasta a început sau încă nu a început rămâne totuşi un subiect de dezbatere, chiar dacă toţi experţii s-au pus de acord şi au spus că ritmul extincţiei actuale este alarmant.
Ultima extincţie în masă s-a produs în urmă cu 66 de milioane de ani, atunci când impactul cu un asteroid a provocat dispariţia dinozaurilor.
"O valoare arbitrară de 75% de specii dispărute într-o perioadă scurtă este utilizată pe scară largă pentru a defini o extincţie în masă", a explicat Robert Cowie. Potrivit acestui prag, a şasea extincţie în masă de pe Terra "nu s-a produs încă".
Dar "dacă speciile continuă să dispară în ritmul actual (sau chiar mai repede), atunci ea se va produce. Putem spune că ne aflăm la începutul celei de-a şasea extincţii potenţiale în masă", a adăugat el.
Particularitatea acesteia? Indiferent dacă este declanşată de o specie, cum este omul, acesta din urmă are totodată puterea de a remedia situaţia.
"Fereastra necesară pentru a acţiona se închide cu rapiditate", a avertizat Gerardo Ceballos, dar "avem încă timp pentru a salva numeroase genuri".
Prioritatea constă în a opri distrugerea habitatelor naturale şi a le restaura pe cele pierdute, a continuat acelaşi cercetător, care speră într-o conştientizare rapidă din partea publicului general.
"Trebuie ca guvernele, companiile şi oamenii să ştie ceea ce este pe cale să se petreacă şi care sunt consecinţele", a adăugat el.
- Te-ar putea interesa si:
- "Gaura gravitaţională" de sub Antarctica oferă o privire rară asupra interiorului profund al...
- Gravitaţia lui Marte are o influenţă neaşteptat de mare asupra climei pe Terra
- Cercetătorii chinezi au descoperit mecanismul prin care mantaua Terrei ar fi stocat apă la...
