Când vine vorba de ultimele clipe, este aproape imposibil să-ți imaginezi ce cuvinte ar putea rosti cineva aflat pe patul de moarte. Totuși, cei care îngrijesc pacienți în stadiu terminal, astfel de momente nu sunt o excepție, ci o realitate repetată.
Julie McFadden, asistentă medicală cu peste 16 ani de experiență în îngrijirea paliativă, a dezvăluit care sunt, de fapt, ultimele cuvinte rostite cel mai des de oamenii aflați la finalul vieții.
„Îți mulțumesc”, „Te iert”, „La revedere” sau „Te rog, iartă-mă” sunt cuvintele pe care le-a auzit cel mai frecvent.
De asemenea, într-un interviu acordat în 2024 jurnaliștilor de la Daily Mail, ea spunea că realitatea este departe de imaginea romanticizată din filme. „De obicei, nu se întâmplă chiar în ultima clipă”, a spus ea. „Mulți oameni cred că momentul final arată ca în filme, o confesiune dramatică, o revelație care schimbă totul. În realitate, lucrurile sunt mult mai liniștite”.
Chiar dacă a petrecut ani la rând lângă pacienți aflați pe patul de moarte, anumite aspecte continuă să o uimească. Într-o discuție cu chirurgul NHS și Dr. Karan Rajan, care moderează un podcast, Julie a vorbit despre un fenomen greu de explicat și, anume, pacienți care par să știe exact când vor muri.
„Unii spun pur și simplu: «O să mor de data asta» sau «Aștept până la nunta fiicei mele»”, a povestit ea. „Am avut un pacient care mi-a spus clar: «Mor în seara asta» - și a murit, deși, medical vorbind, nu părea în stare critică”.
Întrebat ce ar putea explica aceste situații, Julie a recunoscut sincer: „Nu am nicio idee. Nu au luat nimic, nu s-a întâmplat nimic diferit. Am rămas pur și simplu fără cuvinte”.
Asistenta a vorbit și despre un alt aspect tulburător al ultimelor săptămâni de viață și, anume, pacienți care spun că își văd rudele decedate sau animalele de companie iubite. Aceste experiențe apar, de regulă, cu aproximativ trei săptămâni înainte de deces și nu seamănă cu halucinațiile dramatice din filme.
„Sunt foarte lucizi”, a explicat Julie, care a adăugat: „Nu sunt sedați, nu sunt confuzi. Se ridică, merg, vorbesc normal, dar spun că văd lucruri pe care noi nu le vedem”.
De asemenea, ea a observat comportamente precum strigarea numelui unui membru al familiei sau reacții asemănătoare celor din copilărie. Mai exact, unii dintre pacienții spun lucruri care nu par să aibă sens pentru cei din jur. „Poate că nu au sens pentru noi, dar entru ei, însă, s-ar putea să însemne totul”, mai afirma Julie.
Citește și: Ce se întâmplă în creier când facem liste de rezoluții. De ce multe dintre ele sunt abandonate rapid
