La final de an sau început de an, milioane de oameni își notează rezoluții: să facă mai mult sport, să mănânce mai sănătos, să economisească bani sau să reducă timpul petrecut pe telefon. Dincolo de motivația simbolică, acest obicei declanșează procese neurologice reale, studiate de psihologie și neuroștiință.
Iată ce se întâmplă, de fapt, în creier atunci când facem liste de rezoluții.
Se activează cortexul prefrontal, „centrul planificării”
Atunci când ne gândim la obiective viitoare și le organizăm sub formă de listă, cortexul prefrontal este intens activat. Această zonă a creierului este responsabilă de planificare, luarea deciziilor, autocontrol, anticiparea consecințelor.
Practic, creierul iese din „modul automat” și intră într-un mod conștient, orientat spre viitor. Acesta este motivul pentru care scrierea rezoluțiilor poate oferi o senzație de claritate și control.
Citește și: De ce finalul de an ne face mai nostalgici. Explicația științifică pentru care ni se face dor de trecut
Creierul „simulează” viitorul dorit
Ce se întâmplă în creier când facem liste de rezoluții. / Foto: Profimedia
Când formulăm rezoluții, creierul începe să creeze scenarii mentale despre cine vom deveni dacă le îndeplinim. Acest proces implică rețeaua neuronală implicită, aceeași rețea activă atunci când visăm cu ochii deschiși sau ne imaginăm viitorul.
Aceste simulări mentale pot crește motivația, deoarece creierul percepe obiectivul ca fiind deja parțial real.
Se eliberează dopamină, hormonul fericirii și al motivației
Doar simplul fapt că ne stabilim un obiectiv poate declanșa eliberarea de dopamină, neurotransmițător asociat cu anticiparea recompensei. Important de știut că dopamina este hormonul fericirii, dar și al dorinței și motivației. De aceea ne simțim entuziasmați când scriem rezoluții, avem impresia că „anul acesta chiar va fi diferit”. Problema apare atunci când lista rămâne doar la nivel de intenție. Creierul primește recompensa anticipativă, fără efortul real.
Apare iluzia progresului
Studiile din psihologia comportamentală arată că notarea obiectivelor poate crea o falsă senzație de progres. Creierul poate confunda formularea unui plan cu realizarea lui.
Acest fenomen explică de ce multe rezoluții sunt abandonate rapid și de ce motivația inițială scade după câteva săptămâni. Fără pași concreți și feedback regulat, dopamina scade, iar creierul revine la obiceiurile vechi, mai ușor de susținut.
Citește și: Decesele cauzate de infarct, mult mai frecvente timpul sărbătorilor de iarnă. Cum să reducem acest risc
Creierul intră în conflict: dorință vs. obicei
Rezoluțiile activează cortexul prefrontal, dar obiceiurile vechi sunt stocate în ganglionii bazali, o zonă profundă a creierului, responsabilă de comportamente automate. De aici apare conflictul: creierul „rațional” vrea schimbare, creierul „automat” preferă familiarul.
Cu cât un obicei este mai vechi, cu atât este mai greu de înlocuit doar prin voință.
De ce funcționează mai bine rezoluțiile mici
Neuroștiința arată că schimbările mici și repetitive sunt mai ușor acceptate de creier. Ele produc eliberări constante de dopamină, fără a declanșa stres sau rezistență internă.
De exemplu: „Merg la sală de 5 ori pe săptămână” suprasolicită creierul, dar „Merg 10 minute pe jos zilnic” este perceput ca realizabil.
Creierul iubește progresul previzibil, nu transformările bruște.
Atunci când facem liste de rezoluții, creierul nostru intră într-un mod de planificare, anticipare și motivație. Ne simțim mai optimiști, mai organizați și mai încrezători, dar fără acțiuni concrete, acest entuziasm se poate estompa rapid. Cheia nu este lista în sine, ci modul în care o transformăm în pași mici, repetabili, care ajută creierul să construiască noi obiceiuri.
- Te-ar putea interesa si:
- Riscul de Alzheimer, redus cu aproape 40% printr-un obicei simplu practicat toată viața
- Efectele sportului asupra creierului, din ce în ce mai clare. “A fost o surpriză”, recunoaște un...
- De ce finalul de an ne face mai nostalgici. Explicația științifică pentru care ni se face dor de...
