Agenţia spaţială indiană a reuşit miercuri aselenizarea controlată a unei sonde selenare la Polul Sud al Lunii, o misiune ce va extinde ambiţiile Indiei în acest sector, dar şi cunoştinţele referitoare la gheaţa selenară, posibil una dintre cele mai valoroase resurse prezente pe satelitul natural al Pământului, transmite Reuters.
Iată ce se cunoaşte despre prezenţa apei îngheţate pe Lună - şi de ce agenţiile spaţiale şi companiile private o consideră esenţială pentru colonizarea Lunii, exploatarea minieră a acesteia şi potenţiale misiuni cu destinaţia Marte.
Cum au găsit oamenii de ştiinţă apă pe Lună?
Încă din anii 1960, înainte de prima aselenizare din cadrul programului Apollo, oamenii de ştiinţă au speculat că pe Lună ar putea exista apă. Eşantioanele pe care echipajele Apollo le-au adus pe Pământ pentru analize, la sfârşitul anilor 1960 şi începutul anilor 1970, păreau uscate.
În 2008, cercetătorii de la Universitatea Brown au reanalizat eşantioanele selenare folosind o tehnologie nouă şi au descoperit hidrogen în interiorul unor fragmente minuscule din sticlă vulcanică. În 2009, un instrument NASA de la bordul sondei Chandrayaan-1 a Organizaţiei Indiene de Cercetare Spaţială (ISRO) a detectat apă pe suprafaţa Lunii.
În acelaşi an, o altă sondă NASA care a atins Polul Sud al Lunii a identificat gheaţă sub suprafaţa acesteia. O misiune anterioară a NASA, Lunar Prospector din 1998, a găsit dovezi potrivit cărora cea mai mare concentraţie de gheaţă de pe Lună se afla în craterele umbrite de la Polul Sud.
De ce este importantă apa de pe Lună?
Oamenii de ştiinţă sunt interesaţi de buzunarele de gheaţă străveche, deoarece acestea ar putea furniza date despre vulcanii lunari, despre materiale aduse de comete şi asteroizi pe Pământ şi despre originea oceanelor.
În cazul în care se constată că există gheaţă în cantităţi suficiente, aceasta ar putea reprezenta o sursă de apă potabilă pentru explorarea Lunii şi ar putea contribui la răcirea echipamentelor.
De asemenea, din ea s-ar putea obţine hidrogen pentru combustibil şi oxigen pentru respiraţie, ceea ce ar ajuta misiunile pe Marte sau exploatările miniere pe Lună.
Tratatul ONU din 1967 privind spaţiul cosmic interzice oricărei naţiuni să revendice dreptul de proprietate asupra Lunii. Nu există nicio prevedere care să împiedice operaţiunile comerciale, notează Reuters.
Un demers condus de SUA de a stabili un set de principii privind explorarea Lunii şi utilizarea resurselor de pe aceasta, Acordurile Artemis, are 27 de semnatari. China şi Rusia nu au semnat.
De ce este Polul Sud al Lunii o regiune dificilă?
Mai multe tentative de aselenizare au eşuat. Sonda Luna-25 a Rusiei, programată să aselenizeze luni la Polul Sud, a fost scăpată de sub control la apropierea de Lună şi s-a prăbuşit.
Polul Sud - departe de regiunea ecuatorială vizată de misiunile anterioare, inclusiv de aselenizările cu echipaj uman din cadrul programului Apollo - este o regiune plină de cratere şi şanţuri adânci.
Atât Statele Unite, cât şi China au planificat misiuni la Polul Sud al Lunii, transmite Agerpres.
- Te-ar putea interesa si:
- De ce nu aterizează Artemis 2 pe Lună. Misiunea este una de referință din alte motive
- Meniul echipajului Artemis 2. De la 189 de feluri de mâncare la secretul „fără firimituri”. Cum îşi...
- Astronomii au observat coliziunea a două planete îndepărtate. Descoperirea ar putea explica...
