Gheţarii din diverse locuri de pe glob dispar într-un ritm mai accelerat decât până acum, ultimii trei ani marcând cea mai mare pierdere de masă de gheaţă din istoria înregistrărilor, potrivit unui raport publicat vineri de UNESCO, informează Reuters.
Cantitatea de 9.000 de gigatone de gheaţă pierdută începând din 1975 reprezintă echivalentul unui ''bloc de gheaţă de dimensiunile Germaniei, cu o grosime de 25 de metri'', a declarat Michael Zemp, directorul Serviciului Mondial de Monitorizare a Gheţarilor, cu sediul în Elveţia, într-o conferinţă de presă organizată la sediul ONU din Geneva prin care a fost anunţată publicarea raportului, transmite Agerpres.
Pierderea dramatică a stratului de gheaţă, din zona arctică până în Alpi, din America de Sud până pe Platoul Tibetan, este aşteptată să se accelereze pe măsură ce schimbările climatice, cauzate de arderea combustibililor fosili, provoacă creşterea temperaturilor globale. Acest fenomen va exacerba cel mai probabil problemele economice, de mediu şi sociale din diferite locuri de pe glob pe măsură ce nivelurile apelor mărilor cresc, iar sursele principale de apă se micşorează.
Publicarea raportului coincide cu summitul UNESCO de la Paris ce marchează pentru prima dată Ziua Mondială a Gheţarilor, care îndeamnă la acţiune globală pentru protejarea gheţarilor de pe întreg globul.
Potrivit lui Michael Zemp, cinci dintre ultimii şase ani au fost marcaţi de cele mai mari pierderi de gheaţă, 450 de gigatone de gheaţă topindu-se doar în 2024.
Din cauza pierderilor accelerate de gheaţă, gheţarii montani sunt printre cei mai mari contributori la creşterea nivelului mărilor, fenomen din cauza căruia milioane de oameni se confruntă cu riscul unor inundaţii devastatoare şi al distrugerii cursurilor de apă de care miliarde de persoane depind pentru furnizarea energiei electrice şi pentru agricultură.
Stefan Uhlenbrook, director departamentului pentru apă şi criosferă în cadrul Organizaţiei Meteorologice Mondiale (OMM), a declarat că cei aproximativ 275.000 de gheţari care au mai rămas la nivel global cuprind, alături de calotele antarctică şi groenlandeză, circa 70% din resursa de apă dulce a omenirii.
''Trebuie să ne îmbogăţim cunoştinţele ştiinţifice, trebuie să progresăm prin sisteme mai bune de observare, prin prognoze mai bune şi prin sisteme de avertizare timpurie mai performante atât pentru planetă, cât şi pentru oameni'', a adăugat Stefan Uhlenbrook.
Pericole şi zeităţi
Circa 1,1 miliarde de persoane trăiesc în comunităţi situate în zone montane şi care se confruntă cu primul efect al pierderii gheţarilor, din cauza riscurilor crescute asociate cu dezastrele naturale şi cu sursele de apă nesigure. Din cauza amplasamentelor izolate şi a terenului accidentat, soluţiile ieftine sunt greu de găsit.
Creşterea temperaturilor ar putea înrăutăţi secetele din zone care se bazează pe stratul de zăpadă ca sursă de apă dulce, sporind în acelaşi timp severitatea şi frecvenţa unor pericole precum avalanşele, alunecările de teren, viiturile şi inundaţiile produse de revărsarea unui lac glacial (GLOF).
Un fermier peruan care locuia în aval de un gheţar aflat în retragere şi-a căutat dreptatea la tribunal şi a dat în judecată gigantul german din sectorul energiei RWE pentru o parte din sistemul de apărare împotriva inundaţiilor cauzate de un lac glaciar, cerând despăgubiri proporţionale cu emisiile sale globale istorice.
''Schimbările pe care le vedem la faţa locului sunt efectiv sfâşietoare'', a declarat miercuri pentru Reuters glaciologul Heidi Sevestre, din cadrul Programului pentru monitorizarea şi evaluarea zonei arctice, la sediul UNESCO din Paris.
''Lucrurile în anumite regiuni se întâmplă mai rapid decât am anticipat'', a adăugat Heidi Sevestre, menţionând o călătorie recentă în Munţii Rwenzori, situaţi în Uganda şi Republica Democrată Congo, în Africa de Est, unde gheţarii sunt aşteptaţi de acum să dispară până în anul 2030.
Heidi Sevestre a lucrat cu comunităţile indigene Bakonzo din această regiune, care cred că o zeitate pe numele Kitasamba locuieşte în gheţari.
''Vă puteţi imagina conexiunea spirituală profundă, acest ataşament puternic pe care acei oameni îl au faţă de gheţari şi ce ar putea însemna pentru ei dacă aceşti gheţari vor dispărea?'', a declarat Heidi Sevestre.
Topirea gheţarilor din Africa de Est a dus la înmulţirea conflictelor locale pentru apă, potrivit noului raport UNESCO şi, deşi impactul este minim la o scară globală, problema topirii gheţarilor în diferite locuri din lume are un impact eteroclit.
În perioada 2000-2023, topirea gheţarilor montani a cauzat o creştere cu 18 milimetri a nivelului global al mării, circa 1 milimetru pe an. Fiecare milimetru poate expune până la 300.000 de persoane la inundaţii anuale, potrivit Serviciului Mondial pentru Monitorizarea Gheţarilor.
''Miliarde de oameni sunt conectaţi cu gheţarii, , chiar dacă ei ştiu asta sau nu, şi va fi nevoie de miliarde de persoane care să-i protejeze'', a declarat Heidi Sevestre.
- Te-ar putea interesa si:
- O ameninţare „fără precedent” pentru sănătatea umană. Cum ne afectează schimbările climatice
- "Ucigaşul tăcut". Motivul pentru care peste 15.000 de oameni au murit în Europa în această vară
- Schimbările climatice intensifică turbulenţele aeriene. Care sunt cei mai expuși pasageri în timpul...
