O întâmplare aparent banală petrecută pe Marte a dus la una dintre cele mai surprinzătoare descoperiri ale misiunii Curiosity. Roverul NASA a trecut peste o rocă obișnuită, care s-a spart sub greutatea sa și a dezvăluit un conținut neașteptat, cristale galbene de sulf aproape pur. Era pentru prima dată când această formă a elementului chimic era identificată pe Planeta Roșie. Acum, două studii publicate în 2026 încearcă să explice cum au apărut aceste depozite misterioase, care ar putea avea aproape trei miliarde de ani.
Descoperirea a avut loc în mai 2024, în canalul Gediz Vallis, o formațiune geologică din craterul Gale, unde roverul Curiosity explorează de mai mulți ani urmele trecutului marțian. Potrivit publicației Science Alert, roca nu avea nimic neobișnuit la exterior. Însă, după ce vehiculul de explorare, cu o masă de aproximativ 900 de kilograme, a trecut peste ea, aceasta s-a crăpat și a scos la iveală cristale de un galben pal. Analizele efectuate ulterior au confirmat că era vorba despre sulf elementar, o descoperire fără precedent pe Marte.
O descoperire care i-a luat prin surprindere pe cercetătorii NASA
Sulful nu este un element necunoscut pe Marte. Roverele au identificat anterior numeroase minerale care conțin sulf, în special sulfați, săruri care se pot forma atunci când apa se evaporă. Însă sulful elementar, adică sulful aflat într-o formă aproape pură, este cu totul altceva.
Pe Pământ, depozitele importante de sulf elementar sunt asociate adesea cu activitatea vulcanică sau cu procese hidrotermale. În regiunea explorată de Curiosity nu existau însă dovezi ale condițiilor de temperatură ridicată care ar fi putut explica formarea sa. "Să găsești un întreg câmp de pietre din sulf pur este ca și cum ai descoperi o oază în deșert", declara Ashwin Vasavada, cercetător în cadrul Jet Propulsion Laboratory al NASA și responsabil științific al misiunii Curiosity.
Mai surprinzător, roca spartă nu era un caz izolat. În jurul ei se aflau numeroase alte pietre asemănătoare.
O echipă condusă de Scott VanBommel, cercetător la Universitatea Washington din St. Louis, a analizat imaginile și datele chimice colectate de Curiosity. Studiul, publicat în revista Science în iunie 2026, a arătat că rocile bogate în sulf elementar sunt răspândite pe o suprafață de aproximativ 2.100 de metri pătrați. Fragilitatea acestor pietre reprezintă un alt indiciu important. Cercetătorii consideră că ele s-au format, cel mai probabil, chiar în regiunea în care au fost descoperite, deoarece ar fi fost dificil să reziste unui transport pe distanțe mari.
Cum s-ar fi format rocile misterioase în urmă cu trei miliarde de ani
Una dintre ipotezele propuse de oamenii de știință este legată de activitatea vulcanică din trecutul îndepărtat al planetei. Gazele care conțineau sulf ar fi putut fi eliberate de vulcani și apoi captate sub suprafața marțiană, posibil în structuri de gheață capabile să rețină gaze. În timp, eroziunea ar fi modificat relieful și ar fi redus presiunea asupra acestor depozite subterane, permițând gazelor să iasă la suprafață.
Reacțiile chimice produse ulterior ar fi putut genera sulf elementar, fără să fie nevoie de temperaturi ridicate în locul respectiv.
Potrivit estimărilor cercetătorilor, depozitele s-ar fi format în urmă cu aproximativ 3,1 - 2,8 miliarde de ani. "Este greu de înțeles cât de mult timp au stat acele roci acolo, fără să sufere aproape nicio modificare chimică”, a declarat geochimistul Jeff Berger, de la Johnson Space Center al NASA, unul dintre coordonatorii studiului.
Un al doilea studiu oferă o explicație diferită. Ce au reușit cercetătorii să reproducă în laborator
O altă echipă de cercetători, condusă de Jiawei Wang, de la Universitatea Cornell, a investigat dacă sulful elementar s-ar putea forma prin reacții chimice în apă, fără temperaturi ridicate și fără intervenția organismelor vii. Într-un studiu publicat în iulie 2026, în Geophysical Research Letters, oamenii de știință au descris un experiment în care au amestecat sulfură dizolvată cu clorat, într-o soluție acidă, la temperatura camerei. Rezultatul a fost apariția unor mici cristale galbene de sulf elementar.
Cercetătorii au constatat că proporțiile substanțelor folosite influențează produsul final. Concentrațiile mai mici de clorat favorizează formarea sulfului elementar, în timp ce concentrațiile mai mari duc la apariția sulfaților. Cristalele obținute în laborator erau microscopice, mult mai mici decât fragmentele descoperite de Curiosity. Totuși, specialiștii consideră că reacții similare, desfășurate pe perioade foarte lungi, ar fi putut contribui la formarea unor depozite mai mari.
Cele două explicații nu se exclud neapărat. Gazele provenite din rezervoarele subterane ar fi putut furniza inclusiv substanțele necesare reacțiilor chimice studiate în laborator.
Ce legătură are descoperirea cu posibilitatea existenței vieții pe Marte
Sulful este un element esențial pentru organismele vii, fiind implicat în formarea unor aminoacizi necesari producerii proteinelor. Prezența sa pe Marte este importantă pentru înțelegerea condițiilor chimice care au existat în trecutul planetei. Totuși, descoperirea sulfului elementar nu reprezintă o dovadă că pe Marte a existat viață.
Dimpotrivă, experimentele realizate de echipa de la Cornell demonstrează că acest element se poate forma și prin procese pur chimice, fără participarea microorganismelor. Importanța descoperirii este, așadar, în primul rând geologică. Ea arată că Marte a avut un trecut chimic mai complex decât se credea și oferă noi indicii despre interacțiunile dintre apă, gaze și minerale. "Marte ne oferă o imagine înghețată a unei lumi de acum miliarde de ani. Putem privi în trecutul foarte îndepărtat într-un mod în care nu o putem face pe Pământ", a explicat Jeff Berger.
- Te-ar putea interesa si:
- Cum ar fi arătat Pământul dacă viața nu ar fi existat niciodată? O simulare dezvăluie o lume...
- Pe Marte există vulcani latenți și o poartă deschisă către viață, arată un studiu recent
- O masivă „anomalie termică”, descoperită în subsolul lui Marte