Rosul unghiilor, procrastinarea sau evitarea anumitor situații sunt adesea privite ca obiceiuri proaste pe care nu le putem controla. Însă o nouă carte de psihologie susține că, de fapt, acestea funcționează ca strategii de supraviețuire, mecanisme care, la un moment dat, ne-ar fi putut proteja.
În volumul "Controlled Explosions in Mental Health", psihologul clinician Dr. Charlie Heriot-Maitland analizează de ce oamenii continuă să repete comportamente care par să lucreze împotriva propriului interes.
Bazându-se pe ani de cercetare clinică și experiență terapeutică, specialistul explică cum creierul prioritizează predictibilitatea și siguranța, nu confortul sau fericirea.
„Creierul nostru este o mașinărie de supraviețuire.Nu este programat să ne maximizeze fericirea sau starea de bine, ci să ne țină în viață”, a declarat Heriot-Maitland pentru Fox News Digital.
De-a lungul istoriei umane, surprizele puteau fi fatale. Din acest motiv, explică cercetările, creierul preferă o durere previzibilă în locul unei amenințări imprevizibile. „Creierului nu îi plac surprizele”, spune psihologul. Atunci când se confruntă cu incertitudinea, acesta poate alege comportamente aparent auto-sabotante, dar controlabile, în locul unor riscuri mai mari și necunoscute.
Cartea susține: „Creierul folosește aceste mici daune ca pe o doză protectoare pentru a preveni răni mai mari”. De exemplu, procrastinarea poate provoca stres și frustrare, dar poate amâna confruntarea cu teama mult mai mare de eșec sau de judecată.
„Argumentul central este că multe comportamente pe care le etichetăm drept «auto-sabotaj» pot fi, de fapt, încercări ale creierului de a controla disconfortul”, explică Thea Gallagher, psiholog și director al programelor de wellness la NYU Langone Health.
În viața modernă, amenințările sunt mai degrabă emoționale decât fizice. Respingerile, rușinea, anxietatea sau pierderea controlului pot activa aceleași mecanisme de supraviețuire ca un pericol real. „Creierul nostru a evoluat pentru a percepe amenințări chiar și atunci când ele nu există, tocmai pentru a declanșa un răspuns de protecție”, spune Heriot-Maitland.
Autocritica, evitarea sau gesturi precum rosul unghiilor pot deveni, astfel, modalități prin care încercăm să gestionăm aceste „pericole”.
Thea Gallagher subliniază că volumul se bazează mai mult pe observații clinice decât pe dovezi empirice solide. „Asta nu înseamnă că ideile sunt greșite, dar sunt mai degrabă interpretative decât strict științifice”, explică ea, menționând că sunt necesare mai multe date pentru a înțelege mecanismele exacte.
De asemenea, factori precum ADHD-ul, traumele, stresul cronic sau presiunile socio-economice pot influența aceste comportamente, dincolo de simplul răspuns la amenințare.
Citește și: Ce beneficii are ciocolata neagră, spre deosebire de cea cu lapte. O alegere mică, diferențe importante
- Te-ar putea interesa si:
- Ce se întâmplă cu creierul tău când stai pe telefon până târziu în noapte. Medicii avertizează...
- De ce anumite regiuni ale creierului sunt mai predispuse la tumori. Descoperirea cercetătorilor...
- Oamenii devin mai inteligenţi, dar creierul se micşorează. Ce arată cele mai noi cercetări ale...
