Să-ți ascunzi furia într-o ședință, să-ți înghiți lacrimile într-un moment nepotrivit sau să te comporți ca și cum totul ar fi în regulă atunci când, de fapt, nu este. Aproape toți facem asta din când în când, iar pe termen scurt poate fi chiar necesar. Problemele apar atunci când reprimarea emoțiilor devine un obicei. Specialiștii în sănătate mintală avertizează că sentimentele pe care încercăm să le ignorăm nu dispar pur și simplu, iar efortul de a le ține permanent sub control poate ajunge să se manifeste atât psihic, cât și fizic.
Din exterior, o persoană care își reprimă emoțiile poate părea perfect calmă. În interior însă, lucrurile pot arăta cu totul diferit, notează publicația Real Simple.
Reprimarea presupune încercarea de a bloca sau elimina o emoție înainte de a fi procesată cu adevărat. Pentru unele persoane, acest mecanism devine atât de familiar încât ajung să evite aproape automat orice sentiment pe care îl percep drept neplăcut.
„Pentru mine, reprimarea emoțională înseamnă să împingi deoparte sau să blochezi o emoție pentru că pare tulburătoare, inconfortabilă sau nesigură. Este diferit de a alege să nu acționezi sub impulsul unei emoții”, explică Kinley Springs, asistent social clinician și fondatoarea unui centru de terapie.
Când este în regulă să-ți pui emoțiile „pe pauză”
Nu orice amânare a unei reacții este nesănătoasă. Există situații în care capacitatea de a pune temporar o emoție deoparte ne ajută să trecem printr-un moment dificil. „Dacă cineva trece prin ceva înfricoșător sau copleșitor, poate avea nevoie să se concentreze asupra depășirii situației, în loc să se oprească pentru a procesa tot ceea ce simte”, spune Springs.
Problema apare atunci când această strategie temporară devine singura modalitate prin care persoana își gestionează emoțiile și nu mai revine niciodată asupra lor.
Aici intervine diferența importantă dintre reprimarea emoțiilor și reglarea lor.
Reprimarea emoțiilor nu este același lucru cu autocontrolul
Reglarea emoțională începe prin a observa ceea ce simți și abia apoi prin a decide cum vei reacționa. Springs dă exemplul furiei. Poți observa că inima începe să-ți bată mai repede, că îți simți fața fierbinte sau că îți încordezi pumnii. În loc să țipi la persoana din fața ta, poți face un pas în spate și decide că o asemenea reacție nu te-ar ajuta.
Diferența este că nu încerci să te convingi că nu ești furios. „Nu neg faptul că sunt furioasă. Observ acest lucru și îmi ofer șansa de a decide ce vreau să fac cu emoția respectivă”, explică specialista.
Amy Mosset, consilier în sănătate mintală, face o distincție similară. „A alege să nu reacționezi înseamnă să observi furia, să o simți în piept și să decizi că această ședință nu este locul potrivit pentru ea. Emoția este trăită pe deplin, doar exprimarea ei este amânată”, spune Mosset.
Reprimarea înseamnă altceva. Să încerci să nu simți deloc acea emoție, să o alungi din minte sau să-ți spui că nu ai niciun motiv să te simți astfel înainte să fi înțeles măcar ce se întâmplă. „Una este o decizie legată de momentul potrivit. Cealaltă este o decizie legată de permisiunea de a simți, iar reprimarea este cea care tinde să-i coste pe oameni”, explică Mosset.
Ce se întâmplă în corp când îți ascunzi emoțiile
Faptul că o emoție nu mai este vizibilă nu înseamnă că organismul a încetat să o resimtă. Kinley Springs amintește un studiu experimental în care participanții au fost instruiți să-și ascundă expresiile emoționale. Aceștia manifestau mai puține semne exterioare ale emoției, dar nu declarau că o simt mai puțin intens.
Mai mult, cercetătorii au observat modificări ale activității fiziologice în timpul reprimării. Cu alte cuvinte, oamenii puteau părea mai calmi, însă corpul continua să reacționeze.
În timp, persoanele care își ignoră constant sentimentele pot ajunge chiar să aibă dificultăți în a identifica ceea ce simt. „Când împingem în mod repetat emoțiile deoparte, nu prea avem ocazia să învățăm ce simțim cu adevărat”, spune Springs.
Nu mai observăm cum se manifestă o emoție în corp, ce anume a declanșat-o sau ce încearcă să ne transmită. În cele din urmă, în loc să poată spune „sunt dezamăgit”, „sunt rănit” sau „m-am simțit umilit”, o persoană poate ajunge să constate pur și simplu: „Nu știu ce simt. Știu doar că sunt iritat”.
Emoțiile reprimate pot reveni sub alte forme
Melancolie, depresie / Foto: Profimedia
Sentimentele pe care le împingem constant deoparte nu rămân neapărat acolo. Pot reapărea în forme pe care nu le asociem imediat cu problema inițială. „Pot reveni sub forma iritării provocate de lucruri mărunte, a unei minți care nu se mai oprește la două dimineața sau a unei anxietăți care pare să nu aibă un motiv anume”, explică Mosset.
Există și o componentă de singurătate, spune specialista, pentru că oamenii apropiați ajung să interacționeze cu o versiune a noastră preocupată să țină totul sub control, în loc să fie cu adevărat prezentă.
Iar încercarea de a „da volumul mai încet” emoțiilor negative poate avea o consecință neașteptată. „Când oamenii petrec ani întregi reducând intensitatea furiei sau tristeții, descoperă adesea că și emoțiile plăcute devin mai slabe”, spune Mosset. Unii descriu senzația ca pe o amorțeală emoțională sau ca și cum și-ar privi propria viață „de după un geam”.
Maxilar încordat, dureri de cap și probleme cu somnul
Consecințele pot fi resimțite și fizic. Mosset spune că întâlnește în practica sa persoane care se confruntă cu maxilar sau umeri permanent încordați, dureri de cap, somn perturbat, probleme digestive ori o stare de oboseală care nu dispare nici după odihnă.
Asta nu înseamnă însă că asemenea simptome trebuie puse automat pe seama emoțiilor. Specialista subliniază că simptomele fizice inexplicabile trebuie evaluate mai întâi medical. Abia după excluderea unei cauze medicale poate fi util să ne întrebăm dacă există și o componentă emoțională. „Odată ce partea medicală este clarificată, merită să ne întrebăm ce ar putea purta corpul și nu a fost spus cu voce tare”, spune ea.
Cum înveți să-ți procesezi emoțiile fără să te lași copleșit de ele
Primul pas poate fi surprinzător de simplu. Numește cât mai exact ceea ce simți. În loc de „sunt stresat”, încearcă să identifici emoția reală: „sunt frustrat și mă simt umilit”, „sunt dezamăgit”, „sunt furios” sau „mi-e teamă”.
Asta nu înseamnă că trebuie să reacționezi la fiecare emoție pe care o simți. Poți observa ce se întâmplă în corp, poți pune un nume sentimentului și apoi te poți întreba ce l-a declanșat și de ce ai nevoie.
Capacitatea de a rămâne pentru o vreme alături de o emoție inconfortabilă se învață. Iar procesarea nu trebuie să însemne neapărat să stai pe canapea și să analizezi fiecare gând. „O plimbare, un antrenament intens sau chiar simplul fapt de a te ridica și de a face câteva întinderi pot schimba ceva la care discuțiile nu au reușit să ajungă”, spune Mosset.
- Te-ar putea interesa si:
- 10 lucruri care ne îmbătrânesc mai repede decât trecerea timpului. Obiceiurile și emoțiile care își...
- Planta aromatică asociată cu o memorie mai bună și reducerea anxietății. Ce spun cercetările despre...
- De ce simțim "fluturi în stomac" când suntem emoționați sau nervoși? Explicația surprinzătoare a...
