Cel mai mare satelit al planetei Saturn, Titan, ar putea ascunde viaţă într-o lume de tuneluri mocirloase aflată sub crusta îngheţată de la suprafaţă, prin care ar putea circula apă lichidă, conform unui nou studiu publicat miercuri, 17 decembrie, în jurnalul Nature, transmite Live Science.
În anul 2008, sonda Cassini, aparţinând NASA, a adunat date cu privire la Titan care sugerează că sub crusta îngheţată a acestei lumi s-ar putea afla un ocean deschis de apă în stare lichidă. Însă noul studiu susţine că sub această crustă s-ar afla sisteme de "tuneluri mocirloase şi buzunare de apă lichidă", conform oamenilor de ştiinţă.
Rezultatele acestui studiu sunt importante pentru înţelegerea modului în care apa lichidă poate exista pe alte corpuri cosmice şi cât de comună este în Univers. Dacă datele acestui studiu vor fi confirmate, ele pot influenţa şi modul în care oamenii de ştiinţă caută viaţa extraterestră, pentru că viaţa este un ingredient cheie al vieţii aşa cum o ştim noi.
"În loc de un ocean deschis, aşa cum avem aici pe Pământ, probabil că ne uităm la ceva mai asemănător cu gheaţa marină arctică sau cu sistemele acvifere, ceea ce are implicaţii asupra tipului de viaţă pe care l-am putea găsi şi asupra disponibilităţii nutrienţilor, energiei şi aşa mai departe", susţine într-un comunicat Baptiste Journaux, profesor asistent de ştiinţe ale Pământului şi spaţiului la Universitatea din Washington, co-autor al studiului, potrivit Agerpres.ro.
Povestea începe cu Cassini, o sondă spaţială lansată în 1997 şi care a petrecut o mare parte din cei 20 de ani ai săi observând Saturn şi sateliţii acestei planete gigantice. Cassini a observat corpul lui Titan deformându-se prin comprimare şi extindere în timp ce înconjura Saturn, potrivit autorilor noului studiu. Pe atunci, cercetătorii spuneau că, dacă Titan ar avea un ocean adânc, acest lucru ar permite scoarţei să se flexeze sub atracţia gravitaţiei lui Saturn.
Acum, noul studiu ia în considerare momentul flexării lui Titan. Echipa a descoperit că forma lui Titan începe să se schimbe la doar aproximativ 15 ore după ce Saturn îşi exercită maximum de atracţie gravitaţională (se află cel mai aproape de satelit). Oamenii de ştiinţă au estimat apoi energia necesară pentru ca forma lui Titan să se modifice, ceea ce, la rândul său, a oferit multe indicii despre cum ar putea arăta interiorul misteriosului satelit.
"Nimeni nu se aştepta la o disipare foarte puternică a energiei în interiorul lui Titan", a declarat în comunicat autorul principal al studiului, Flavio Petricca, cercetător postdoctoral la Jet Propulsion Laboratory al NASA. "Aceasta a fost dovada incontestabilă că interiorul lui Titan este diferit de ceea ce s-a dedus din analizele anterioare".
Din punct de vedere istoric, Titan a fost întotdeauna greu de observat. Satelitul este învăluit într-o atmosferă densă, portocalie, bogată în compuşi chimici care ar putea fi precursori ai vieţii. Analiza suprafeţei necesita un radar (pe care Cassini îl poseda, în timp ce misiunile anterioare Voyager 1 şi Voyager 2 nu îl aveau). Observaţiile lui Cassini au dezvăluit o suprafaţă bizară unde metanul cade sub formă de ploaie, mările de hidrocarburi se schimbă constant, iar temperaturile se situează în jurul valorii de minus 297 de grade Fahrenheit (minus 183 de grade Celsius).
Noul studiu spune că sub exteriorul îngheţat, interiorul lunii pare să aibă gheaţă, buzunare de apă topită şi, în general, un mediu mai mocirlos decât se credea în 2008. Noroiul este gros şi probabil explică întârzierea observată în schimbările lui Titan.
Pe lângă reanaliza vechilor observaţii realizate de sonda Cassini, cercetătorii au folosit noi modele termodinamice dezvoltate de laboratorul lui Baptiste Journaux pentru a studia modul în care se comportă apa, mineralele şi alte componente pe lumi precum Titan.
"Stratul apos de pe Titan este atât de gros, presiunea este atât de imensă, încât fizica apei se schimbă", a spus Journaux. "Apa şi gheaţa se comportă într-un mod diferit faţă de apa de mare de aici, pe Pământ".
Deşi iniţial această ipoteză a absenţei oceanului subteran, propus după primele analize ale datelor lui Cassini, pare a fi o lovitură grea pentru probabilitatea existenţei vieţii pe Titan, echipa de cercetare a subliniat că, în schimb, "extinde gama de medii pe care le-am putea considera locuibile", conform lui Jones.
Oamenii de ştiinţă au descoperit, de asemenea, că în interiorul lui Titan ar putea exista "buzunare de apă dulce" la temperaturi favorabile vieţii de 20 de grade Celsius. Mai mult, nutrienţii ar fi concentraţi în mici rezerve din această apă, permiţând probabil condiţii mai bogate pentru viaţă decât ar face-o un ocean subcrustal deschis.
Observaţiile viitoare ne-ar putea ajuta să înţelegem mai bine condiţiile de pe Titan. Misiunea Dragonfly a NASA este programată să fie lansată din 2028 şi ar trebui să ajungă pe Titan în 2034. Va fi al doilea vehicul capabil să zboare pe o altă lume în afară de Pământ, după Ingenuity, mini-elicopterul care a zburat pe Marte. Cercetătorii speră că observaţiile realizate de misiunea Dragonfly de la suprafaţa lui Titan vor dezvălui mai multe date despre locurile unde ar putea exista viaţă şi câtă apă ar putea fi disponibilă pentru a o susţine.
Citește și: „Este aproape science fiction”: Oamenii de ştiinţă spun că forma nucleului interior al Pământului se schimbă
- Te-ar putea interesa si:
- Cum s-ar fi format Titan, al doilea cel mai mare satelit din Sistemul Solar. NASA se pregăteşte să...
- "Un accident care așteaptă să se întâmple". Un fost angajat al companiei care deținea Titan...
- "Presupuse rămăşiţe umane", descoperite printre resturile submersibilului Titan. Analizarea lor va...
